De vorbă cu borcanele din baie - Sau cum să ai vibe de personaj principal

 După o vârstă, viața se schimbă. Nu dramatic, dar suficient cât să începi să te uiți la raftul de cosmetice cu o privire plină de speranță și disperare. Dacă la 20 de ani foloseai o cremă doar pentru că mirosea a piersici și era roz, acum citești etichetele ca pe contractele de credit: cu lupa și cu sprânceana ridicată.


Crema de față nu mai e doar „cremă”. E „crema anti-îmbătrânire cu peptide, retinol, acid hialuronic, extract de melc și promisiuni de tinerețe eternă”. Și o cumperi. Pentru că, sincer, dacă melcul a reușit să supraviețuiască atâția ani fără riduri, poate știe el ceva.


Ai o cremă pentru zi, una pentru noapte, una pentru „când te simți obosită”, una pentru „când ai chef să te simți radiantă” și una pentru „când ai uitat să bei apă și fața ta arată ca Sahara”. Fiecare are un rol, un scop și un preț care te face să te întrebi dacă nu cumva ai putea să-ți cumperi direct o față nouă.

Și nu se oprește aici. După 35 de ani, începi să folosești seruri. Seruri pentru elasticitate, pentru luminozitate, pentru „efect de lifting fără bisturiu”. Ai impresia că ai devenit chimist. Combini serul cu crema, apoi aplici un booster, apoi un primer, apoi te rogi să nu explodeze nimic.


Masca de față e momentul tău de spa. Ai măști cu argilă, cu aur, cu cărbune activ, cu melc, cu avocado, cu... orice ai în frigider. Le aplici, stai pe TikTok câtă vreme acționează și speri să nu te sune curierul cât timp arăți ca un personaj din filmele horror.


Machiajul? O altă poveste. Fondul de ten nu mai e doar „pentru culoare”. Acum trebuie să fie hidratant, cu SPF, cu acoperire medie, dar buildable, cu finish natural, dar radiant, și să nu se adune în riduri. Spoiler alert: se adună. Și tu te aduni cu el, în fața oglinzii, încercând să-l convingi să stea la locul lui.


Și să nu uităm de uleiurile faciale. Dacă la 20 de ani fugeai de ele ca de coșuri, acum le aplici cu sfințenie. Ulei de jojoba, de trandafir, de sâmburi de struguri – toate promit să te facă să strălucești. Uneori chiar prea mult, ca un bec LED.


Uite așa vine momentul în care vorbești cu produsele. „Hai, cremă de ochi, fă-ți treaba, că am dormit doar 4 ore.” „Serule, nu mă dezamăgi, am o întâlnire importantă azi.” „Mască de față, dacă nu mă faci să arăt ca în 2010, te arunc.” E o relație serioasă. Uneori mai toxică decât ar trebui.


Dar, în ciuda tuturor acestor ritualuri, cremele și cosmeticele devin parte din tine. Te fac să te simți bine, să ai grijă de tine, să râzi când vezi că ai pus accidental cremă de noapte pe sprâncene și acum par mai hidratate decât restul feței.


După o vârstă, frumusețea nu mai e despre perfecțiune. E despre îngrijire, despre momentele în care te simți bine în pielea ta – chiar dacă pielea ta are nevoie de trei straturi de hidratare și un pic de încurajare.


E o misiune. O aventură. Un ritual sacru. Așa că da, poate vorbim cu borcanele din baie. Dar ele ne ascultă. Și, uneori, chiar ne ajută.


De câte ori nu ți-ai dorit să ai frumusețea misterioasă a eroinelor din romanele pe care le citești? Anna Karenina cu obrajii mereu rumeni, Scarlett O’Hara cu pielea de porțelan, sau personajele din romanele franțuzești care par să trăiască într-o lume unde ridurile nu există. Ei bine, noi avem raftul din baie. În loc de „pudra de orez” din secolul XIX, avem ser cu vitamina C. În loc de „elixirul tinereții” din povești, avem Gerovital.

Și, sincer, nu e chiar rău. Pentru că fiecare borcan de cremă e ca un capitol dintr-o carte bună: promite o poveste frumoasă, un final fericit și, uneori, chiar reușește să te facă să te simți personajul principal.


Photo: Sketch by 

Comentarii

Postări populare