Citește orice, dar citește
La un târg de carte, o doamnă mi-a spus, cu un aer de mega seriozitate, că ea nu citește cărți cu femei pe copertă. La un alt târg am aflat că „Nu se mai scrie, dom’ne, literatură de la Rebreanu încoace”. Există un soi de snobism literar care mă fascinează, acela în care nu e suficient că citești, trebuie să citești ce trebuie. Nu fantasy, romance, thriller, dark romance, young adult, nu cărți „comerciale”. Nu povești cu vampiri, demoni, crime, iubiri imposibile, detectivi alcoolici, adolescenți care salvează lumea sau femei care se îndrăgostesc de bărbați cu mai multe traume decât are cartea pagini. Nuuuu. Dacă tot citești, măcar să citești ceva serios. Ce înseamnă „serios” n-am reușit niciodată să aflu exact, dar presupun că trebuie să existe suficientă suferință, câteva metafore pe care să nu le înțelegi din prima și, ideal, după ultima pagină, să privești juma' de oră în gol, întrebându-te ce-a vrut să spună autorul. Altfel, aparent, n-ai citit cum trebuie. Cred că tocmai aici ...
