Sub soarele Cretei - Doar o carte sau un întreg decor de vacanță?

Titlu: Sub soarele Cretei

Autor: Elena Petrea Kyrintzis

Editura: Arktica Books

Gen: Romance

Deși cartea am terminat-o de citit mai demult - prin august, ca să fiu "mai precisă" -, abia acum reușesc să scriu despre ea. Într-un fel îmi face bine să mă gândesc la povești ce se petrec în mijlocul verii mediteraneene, când eu dârdâi în gerul balcanic de februarie.  Nu mai spun că iubesc Grecia și m-aș muta acolo dacă aș putea, pe o insuliță, departe de civilizație și aproape de natură, într-o căsuță plină cu cărți și pisici. Ah, și aș crește capre. Nu glumesc! Dar să ne întoarcem la oile... ăăă caprele, pardon, cărțile noastre!

Sub soarele Cretei este un roman în care Grecia nu funcționează doar ca decor, ci ca un element ce influențează emoțiile și alegerile personajelor. Atmosfera mediteraneeană este omniprezentă: tavernele, măslinii, muzica veselă care învăluie străduțele înguste ce duc spre plaje cu nisip auriu. Toate aceste detalii redau Creta ca pe un fundal încântător, ce dă ritm și culoare poveștii.

În mijlocul acestei lumi vibrante, Ilinca ajunge pe insulă pentru nunta celui mai bun prieten al ei, convinsă că va avea parte de câteva zile liniștite. Însă planurile îi sunt date peste cap în clipa în care îl revede pe Nikos, bărbatul care i-a frânt inima cu ani în urmă, alegând pe altcineva. Acum, el este singur și hotărât să repare ceea ce a distrus, deși Ilinca nu este pregătită să lase trecutul să se repete. Sincer, la primele capitole am văzut dorința lui mai mult ca pe o toană ivită dintr-un orgoliu rănit.

Între ei se reinstalează rapid o tensiune familiară, un amestec de atracție și resentiment care îi împinge într-un joc periculos de apropiere și evitare - i-am și spus Elenei că a reușit să redea perfect un joc de-a șoarecele și pisica. Iar chimia dintre cei doi și replicile savuroase reprezintă puncte forte ale cărții. Ah, și familia lui Nikos! Văleu! Dacă nu ați urmărit filmul Nuntă a la grec (My Big Fat Greek Wedding), vă recomand să o faceți înainte de a citi cartea asta, doar pentru a intra în ambianța unei familii de greci.

Ilinca încearcă să păstreze distanța, mai ales că ascunde un secret care ar putea schimba totul, în timp ce Nikos devine tot mai conștient că nu vrea să o piardă din nou. Situația se complică și mai mult când Damian, fostul ei iubit, reapare în peisaj, obligându-l pe Nikos să-și confrunte propriile greșeli și să decidă cât de departe este dispus să meargă pentru a o recâștiga.

Deși romanul urmează linia clasică a unei povești de tipul second-chance romance (cu un slow-burn teribil de... slow), Sub soarele Cretei se remarcă prin felul în care tradițiile grecești, mesele lungi cu prieteni gălăgioși - ori cu familia curioasă și băgăcioasă - și peisajele spectaculoase se împletesc cu evoluția personajelor. Insula devine un catalizator al emoțiilor, un loc unde trecutul și prezentul se ciocnesc, iar deciziile capătă greutate.

Totuși, în ciuda atmosferei superb conturate și caracterului bine definit (matematic, obsesiv chiar) al Ilincăi, Nikos rămâne un personaj care ar fi putut fi explorat mai profund. Deși este portretizat având carisma și siguranța unui bărbat obișnuit să obțină ce își dorește, trăirile lui interioare rămân uneori - mai des decât mi-aș fi dorit - opace. Relația cu Ilinca ar fi câștigat în autenticitate dacă ar fi fost construită mai mult pe vulnerabilitate și pe reconstrucția reală a încrederii, nu doar pe atracție fizică și replici pasionale. Greșelile lui din trecut sunt destul de serioase, iar depășirea lor ar fi meritat un parcurs mai nuanțat. Mai multă asumare, Nikos, ce naiba! Dar măcar te-ai răzbunat cum se cuvine. 😀

Grecii au un fel aparte de a trăi fiecare emoție - intens, direct și fără jumătăți de măsură. Temperamentul lor înfocat se vede în felul în care vorbesc cu pasiune, gesticulează larg și își apără convingerile cu o energie molipsitoare. Fie că e vorba de familie, prieteni, tradiții sau iubire, pun suflet în tot ce fac. Sunt oameni care trăiesc prezentul cu o bucurie autentică, se aprind repede, dar la fel de repede își revin, pentru că la baza temperamentului lor stă o inimă caldă și o loialitate profundă. În esență, grecii sunt foc și lumină: expresivi, pasionali și imposibil de ignorat, iar Elena a reușit să îi portretizeze într-un ansamblu perfect.

Elena Petrea Kyrintzis reușește așadar să transmită vibrația Greciei într-o carte numai bună pentru momentele în care ai nevoie de lumină, vacanță, mare și un strop de pasiune.

O găsiți aici.