Teo Savin - un solitar nebun și un trișor sociabil

Nici nu știu cum să vi-l prezint pe Teo Savin, am însă certitudinea că el nu și-a pierdut bărbăția și demnitatea. Când am văzut prima dată romanul său, Ne_Traditional, în spațiul virtual, mi-am spus "băiatul ăsta are o pereche de cojones dată naibii!".

Eu una m-am săturat să se vorbească despre comunitatea LGTB ca despre un lucru urât ce trebuie ascuns sub preș. Prea se pune accent pe sexualitate în timp ce sufletele lor se îmbolnăvesc puțin câte puțin, infectate cu ura și scârba unora. Consider că dragostea este de mai multe feluri și fiecare este liber să iubească așa cum simte.

Cartea lui Teo a apărut la orizont ca o refulare, iar eu îi dau astăzi cuvântul și vi-l arăt așa cum este el, nu ca bărbat gay, ci ca autor al unei cărți cu potențial de best-seller ne_traditional.

 

Bună Teo. Îți mulțumesc pentru că ți-ai rupt din timp și ai acceptat să faci parte din acest proiect. Hai să începem cu începutul, mergem tot înainte și, când ajungem la sfârșit, ne oprim. 😊 Spune-mi câte ceva despre tine. Cine este Teo Savin?  

Salutare, Cătalina!

Teo Savin este autorul unui roman, nicidecum un scriitor, așa cum tind unii să zică. Spun asta pentru că mulți au impresia că dacă ai scris o carte, intri automat în tagma scriitorilor. Cred că trebuie să existe o diferențiere între un autor și scriitor, iar dacă vrei să-ți însușești titulatura de scriitor, trebuie să scrii mai mult de o carte.   

Mă aflu cu un pas trecut de jumătatea vieții, născut și crescut în București, într-o vilă din zona centrală, cu camere mari și înalte, friguroasă iarna și răcoroasă vara, dar cu o copilărie frumoasă. Copilărie în care am început să mă inițiez în arta disimulării.

Tocmai de aceea, foarte multe lucruri din trecutul meu nu pot fi spuse pentru că, dincolo de nevoia de a părea ca cei “normali” de lângă mine, am dus o viață dublă începută încă din școala generală. Viață dublă pe care mi-am însușit-o știindu-mi calea care mi-a fost hărăzită. Am fost un prefăcut si un mincinos, am râs fără poftă și m-am emoționat fără un motiv real, și toate acestea doar ca să par și să fac ca alții în anumite momente, pentru a urma regulile bine definite în cartea heterosexualității. În rest, am făcut ce am vrut și când am vrut. Nu am credite la bancă, nu am copii cu care să mă laud, așa cum este trendul, și nici nu știu să gătesc, așa cum este moda la bărbați. Trăiesc, muncesc, fac sex, și de la capăt.     

Cine este Teo Savin?

Teo Savin este un solitar nebun și un trișor sociabil!

 

Care sunt hobby-urile tale. Ce îți place să faci în timpul liber?          

Ca hobby, pot spune că fotbalul, evident, pe care l-am și practicat până m-am retras speranță, și tot ce ține de acest sport. De la a merge pe stadion, până la a mă bucura sau întrista în urma unui rezultat. În ceea ce privește timpul liber, sunt genul de om care pune mare preț pe asta. Nu-mi plac obligațiile de niciun fel. Nu vreau să mi se țină cont unde plec sau de unde și când vin.    

 Am trăit destul, încât pot să-mi dau seama cât de important sunt eu și timpul meu liber, chiar dacă asta mi-a adus o doză mica de singurătate față de anii trecuți, pentru că majoritatea prietenilor mei sunt deja căsătoriți și au copii, ceea ce m-a făcut să mă depărtez ușor de ei, pentru că nu mă regăsesc în acea lume.

 

Vorbește-mi puțin despre romanul Ne_Traditional și despre ce te-a inspirat să scrii. Cât la sută este ficțiune și cât la sută adevăr în povestea aceasta ne_traditională?

Romanul Ne_Tradițional este inspirat din viața reală de gay. Majoritatea celor care au citit romanul și sunt gay, îmi spun că se regăsesc foarte mult în cele scrise, și îmi mulțumesc pentru că, într-un fel, le-am scris și lor povestea vieții. Atunci când ai și o viață ascunsă de ochii lumii, este aproape imposibil să nu trăiești multe din cele scrise in carte.  

Am zâmbit când m-ai întrebat cât la sută este adevăr și cât la sută este ficțiune, pentru că este întrebarea pe care mi-au adresat-o cei mai multi dintre cei care au citit cartea. Am învățat că orice răspund la acestă întrebare, percepția despre carte a celui care a citit-o, se va schimba, și de multe ori nu în bine, pentru că fiecare își imaginează în felul lui povestea. Tocmai de aceea nu voi da procente și voi spune că, în lumea gay lucrurile astea s-au întâmplat, se întâmplă, se vor întâmpla, și că nimic din ce scrie în carte nu este imposibil să nu se fi întâmplat.   

 

Selecția de romane LGBT este puțin anemică în țara noastră. Cum a fost primită cartea ta de către publicul cititor din România?

Au fost romane gay scrise în trecut de autori romani, care au fost bestseller la momentul apariției. A fost ceva nou pentru Romania și au profitat din plin de nișa neocupata până atunci, dar în continuare cred că a rămas un subiect tabu pentru multi, și o rușine să citești un roman cu tematică LGBT. Între timp au mai apărut cărți gay care s-au vândut destul de bine, dar fără să aibă succesul celor de la început.     

În cazul meu, publicul cititor este împărțit în două. Cel hetero, poate puțin curios, și cel gay, trăitorii  unor astfel de întâmplări. Acum, la o lună de la apariția romanului Ne_Tradițional, pot spune că cei care au citit cartea au avut numai reacții pozitive, iar aceste reacții au venit atât de la profesori universitari, avocați, medici sau autori și scriitori, cât și de la simpli iubitori de lectură. Chiar am fost atent la acest aspect, curios fiind de publicul interesat de un astfel de subiect. Am avut însă reacții în privat, și din partea celor care au văzut doar coperta și titlul cărții . Reacții care aveau în context cuvinte uzuale creștinului roman ca : sodomist, dezaxat social…paria societății.

 

Care este cel mai bun lucru care ți s-a întâmplat de la publicarea cărții? Dar cel mai puțin bun? 

Inițial, cel mai bun lucru care mi s-a întâmplat, a fost când am primit recenziile unor cititori, apoi când cineva a dorit două cărți, apoi cineva a dorit 3 cărți, ca să facă două cadou. Pe urmă, cineva, care avea deja două cărți, m-a sunat când era la pagina 90 și a mai cerut încă 4, ca să le facă cadou. Toate astea au fost la momentul lor cel mai bun lucru. Cred, însă, că cel mai bun/frumos lucru pe care l-am trăit de la publicarea cărții, a fost momentul de la Bookfest, din urmă cu o săptămână când, la o terasă aflată în apropierea evenimentului, un grup de femei, venite din diferite zone ale țării special pentru Bookfest, m-au înconjurat cerându-mi cartea cu autograf, transformând pentru câteva minute terasa, în mica mea lansare de carte. Am trăit in acele momente un amalgam de trăiri, de la bucurie, la emoție, de la fericire la entuziasm. Senzații care se răsfrângeau în mâna dreaptă înțepenită pe un pix cu care scrijeleam neînțeles dedicații pe câteva cărți. Referitor la lucrul mai puțin bun care mi s-a întâmplat de la publicare și până la momentul acestui interviu, pot spune că neimplicarea asociațiilor LGBT în promovarea cărții este singurul lucru negativ și la care nu mă așteptam deloc.

 

Ce planuri literare ai pentru viitor?

Deocamdată, singurul meu plan este acela de a-mi face cartea vizibilă și de a mă bucura de fiecare recenzie pozitivă pe care o primesc. Nu vreau să las să treacă aceste momente pe lângă mine, iar eu să fiu ancorat în alte planuri.

 

Care este cel mai surprinzător lucru pe care l-ai descoperit intrând în lumea aceasta pestriță a scriitorilor?

Nu știu cum e în lumea scriitorilor, pentru că nu am decât o carte scrisă. Pot spune însă, ce mi-a adus scrierea acestui roman. Roman din care nu am scris nici măcar un rând în casă. Deși aveam povestea în cap, efectiv nu o puteam lega stând la o masă din casă. Romanul este întins pe durata a trei ani, si a fost scris în tren, gări, pe plajă și pe băncile din diferite parcuri. Am experimentat ce înseamnă să intri într-o alta lume în momentul în care te apuci de scris. Să vezi lucruri cu ochii minții și să-ți revină amintiri pe care le credeai pierdute.  

Ce citești? Care a fost ultima carte care te-a emoționat și pe care ai recomanda-o fără să clipești?

În momentul de față nu citesc nimic. După ce stau opt ore la serviciu cu ochii în calculator, primul gând pe care îl am când plec de la serviciu, e să văd cum pică frunza și cum crește iarba, nu să-mi arunc ochii și mintea, deja obosite, într-o carte, iar lucrul acesta îl spune chiar medicina. Ultima încercare a fost cu “ Alte glasuri, alte încăperi”, dar de care m-am lepădat pe la jumătatea cărții, gândindu-mă ce ușor intră pe piața de carte din România autori străini, în timp ce mulți autori români  trebuie să dea acatiste ca să fie băgați în seamă de câte o editură.  

Dacă ar fi să recomand o carte, aceea ar fi “Inteligența Materiei” scrisă de Constantin Dulcan. O carte greu de citit în momentele în care dai de pasaje tehnice, dar foarte interesantă, care a făcut furori la începutul anilor ’80 când a fost publicată prima oară, și care este căutată și în zilele noastre.   

 

Care este cea mai mare nebunie pe care ai făcut-o vreodată?

Cea mai mare nebunie….hmmm…Cea mai mare nebunie se regăsește la pagina 256 din romanul meu, și se referă la scena de sex pe care am trăit-o cu un cuplu ieșit la pensie și căsătorit de vreo 50 de ani. Da, știu..unii ar spune sodomie…eu zic doar: nebunie.

 

Dacă ai putea retrăi o zi din trecut, care ar fi aceea și de ce?

Cu siguranța prima zi de liceu care m-a marcat pe viată. A fost ziua în care m-am îndrăgostit de colegul meu de bancă. Dar momentul acesta se regăsește în cartea mea, așa că nu voi spune foarte multe.

 

Este ceva ce ai dori să adaugi? Ce le transmiți celor ce citesc acest interviu?

Cu voia ta, voi începe cu a doua întrebare.

Le transmit persoanelor heterosexuale care citesc acest interviu că, romanul Ne_Tradițional, este scris pentru ei. Mai precis pentru cei care cred că a fi gay este o alegere și care cred că cineva alege, de bună voie, să fie marginalizat, urât de societate, scuipat și înjurat. Le mai transmit că, Ne_Tradițional, arată drumul sinuos pe care trebuie să-l parcurgă un gay, doar pentru a părea ca ei, și pentru a-și găsi un loc într-o societate deja bolnavă. Dar nu de homosexualitate!

Iar dacă vreodată, se gândesc să citească această carte, le spun că nu m-am ferit de cuvinte atunci când am scris-o, și să se asigure că nu sunt pudibonzi și îndoctrinați religios.

În caz contrar, să citească ziarul Lumina.

Iar acelor gay care citesc acest interviu, le transmit că povestea acestei cărți nu este doar povestea mea. Este și povestea ta, a celui care ai ales să rămâi prins între două lumi. Pentru totdeauna!

Iar ție, Cătălina, dragă, îți mulțumesc pentru oportunitatea acestui prim interviu, din statutul de autor.

Eu îți mulțumesc!

Dragilor, dacă doriți romanul Ne_Tradițional, scrieți-i lui Teo. Are cuvinte frumoase pentru fiecare în parte.