Daniela Grigore - Bucuria lucrurilor simple

Este plină de energie și vise mărețe, iar eu sper ca Universul să comploteze în favoarea ei, pentru că merită din plin. Ascultă muzică bună și se bucură de lucrurile mărunte pe care i le oferă viața ce a dus-o departe de țară… cam până la Dublin, da, așa departe.

Haideți să o cunoașteți pe Daniela Grigore, autoarea romanului Cocktail pentru Cristina.

 

PS: vă dau un spoiler: E mai tânără decât mine.

 

Bună Daniela. Îți mulțumesc că ai acceptat să faci parte din micul meu proiect și sper să îți placă întrebările mele vesele. 😊 Dar înainte de toate, spune-mi te rog cine este Daniela Grigore?

Bună! În primul rând, îți mulțumesc pentru ocazia dată de a participa la acest interviu.

Cine este Daniela Grigore? Nu aș avea foarte multe lucruri de spus despre mine. Consider că înainte de toate sunt o mamă și o soție destul de bună, de implicată în tot ceea ce înseamnă devotamentul față de familie. Sunt o persoană creativă care și-a descoperit talentul de a scrie, după vârsta de 32 de ani.

Sunt un om simplu ce știe să se bucure de lucruri extrem de simple.

 

Acum te iau ca la Oracolul din gimnaziu (ăla de pe vremea mea): Vârstă, zodie, actori preferați, ce muzică asculți, pasiuni, știi tu…. Chestii din astea și ce mai vrei tu să ne spui.

Am 35 de ani (awww), sunt născută pe data de 27.12.1986, deci sunt zodia capricorn. Nu știu cât de mult mă caracterizează această zodie, căci încăpățânată nu sunt.

Am o familie minunată care mă face să trăiesc un basm. Un soț și două fetițe superbe au grijă să îmi ofere o viață minunată, plină de bucurie, iar cu această ocazie vreau să le mulțumesc pentru tot și să le transmit că-i iubesc enorm.

În România am locuit în orașul Băicoi din județul Prahova (da, da… Băicoi, până și numele orașului meu este hot🤣), dar de 9 ani locuiesc în orașul Dublin, Irlanda. Aici pot spune că viața mea s-a schimbat total.

Muzica preferată pe care o ascult este tot ce ține de relaxare, natură. Chiar ascult muzică, nu zgomot. Leo Rojas, Gheorghe Zamfir, Richard Clayderman sunt preferații mei, dar asta nu înseamnă că nu ascult și alte genuri muzicale.

Despre mine aș mai putea spune că cu toate că sunt o fire foarte comunicativă, nu îmi place să am extrem de mulți prieteni. Prefer să am doar 2, 3 prieteni buni, iar restul să îmi fie amici. Ca și pasiuni pot spune că de curând am descoperit plăcerea  sportului, sportul la nivel de gym. Îmi place să mă mențin atât în formă fizică cât și psihică.

 

Vorbește-mi puțin despre romanul Cocktail pentru Cristina și despre ce te-a inspirat să scrii. Eu pur și simplu am adorat cartea asta și vreau mai multe detalii despre povestea din spatele poveștii.

Mă bucur enorm să aud că ți-a plăcut cartea mea și îți mulțumesc! Romanul a luat naștere, după cum am mai spus… dintr-o joacă cu niște cunoștințe.

Inițial, nu am vrut să o public, mă simțeam cumva rușinată de toate scenele hot, dar fiind încurajată, am reușit să trec peste și am zis să încerc. Manuscrisul a fost trimis la aproximativ 10 edituri, 7 sau 8 dintre ele (nu mai țin minte exact), m-au și acceptat.

Inspirația mi-o luam efectiv din momentul în care începeam să scriu. Niciodată nu îmi preconizam ce o să se întâmple.  Un loc tare interesant care mă face să nu mă opresc din scris este un pub din Dublin. Acolo devin alt om, atunci când mă apuc de scris. În acel local, printre lume, muzică și băutură… mă transform într-un scriitor dornic de o nouă aventură.

Succesul romanului a fost unul imens pentru mine, sincer nu mă așteptam să prindă atâta amploare. Recenziile veneau din toate colțurile țării, ceea ce mi-a dat șansa să mă redescopăr și să îmi ridic încrederea în persoana mea.

 

Imaginează-ți că lucrezi în vânzări și ai încerca să ne vinzi cartea ta. Convinge-ne să o cumpărăm.

O întrebare destul de grea pentru mine. Niciodată nu mi-a plăcut chestia aceasta legată de marketing, dar să spunem că aș spune așa: Dacă îți dorești ca pentru câteva ore să “participi” la scenariul unui “film”, atunci această carte o să te ducă exact pe “platourile de filmare”.

 

Ai ceva proiecte de viitor pe care ai vrea să le împărtășești?

Proiecte de viitor… V-aș putea spune că nu mă grăbesc cu absolut nimic, las lucrurile să decurgă ușor, natural. Drept dovadă am cartea tradusă în limba engleză de ceva timp, dar nu m-am grăbit să o trimit niciunei edituri din afara României. Nu știu de ce, cu toate că mi-ar fi luat doar câteva ore. Însă acum două săptămâni am făcut acest pas și am trimis manuscrisul către o editura internațională din Anglia. Am fost acceptată, însă doresc să mai caut, să îmi forțez puțin limitele. Să am opțiuni de alegere.  Planul meu de viitor ar suna cam așa: publicarea romanului și în alte țări, iar după ce o să îmi văd acest vis realizat, voi publica in România și volumul doi.

 

Dacă ai putea schimba ceva în activitatea ta de scriitor, care ar fi acel lucru?

Nu aș schimba absolut nimic, am în față atâția ani în care aș putea aduce schimbări.

 

Ce citești? Ai abandonat vreodată o carte pentru că nu ți-a plăcut?

Surprinzător, momentan nu mai citesc aproape nimic. Dar cărțile mele favorite sunt cele cu suspans, dragoste, emoție. Nu am un gen favorit, trebuie doar să mă acapareze, iar atunci când citesc primele pagini să mă transforme în cuvinte. Să mă văd acolo, așezată lângă fiecare cuvânt. Să le explorez până la ultima literă.

Acum, pur și simplu nu reușesc să îmi fac timp pentru citit. Prefer ca în timpul meu liber să mă ocup de chestii de țin de casă, copii și gym.

Știu că sună ciudat, scriitor care nu citește. Dar în cazul meu se aplică zicala “cizmar fără cizme”.

Cât despre abandonul unei cărți, da… am abandonat, dar nu înainte de a mai da o șansă, dar dacă chiar nu mă prinde, cu părere de rău nu îmi pot lua din timpul meu pentru a citi ceva ce nu îmi transmite mare lucru. 

 

Este oare o competiție pe piața noastră de carte între autorii români și cei străini? Cum vezi viitorul cărții în România?

Autori români, din păcate, nu au parte de o promovare corespunzătoare. Editurile stagnează la stadiul de țară, nu depun eforturi pentru a le face cunoscute operele și peste hotare. Consider că promovarea este elementul cheie. Degeaba o carte este bună dacă ea nu ajunge în mâinile cât mai multor persoane, cât mai multor culturi.

Cât despre competiție, nu cred că este cazul. Oricum, românii sunt foarte buni în toate, doar că ne lipsește interesul și curajul de a merge cât mai sus!

Viitorul cărții în România. din păcate, nu-l văd schimbat, strălucit. Avem atâtea opere literare superbe care au rămas îngropate.

 

Este ceva ce ai dori să adaugi? Ce le transmiți celor ce citesc acest interviu?

Dacă mi-ați citit romanul țin să vă mulțumesc din suflet pentru tot timpul pe care mi l-ați oferit. Dacă nu l-ați citit încă, rămâne la aprecierea dumneavoastră dacă v-am stârnit sau nu interesul.

Părăsind această ramură, doresc să vă transmit multă sănătate și orice vis ați avea, luptați pentru el și cu siguranță o să prindă contur.

Și încă ceva: orice ați face în viață, să nu alergați după bani, alergați după îndeplinirea visului dumneavoastră și automat veți atrage și banii.

Vă îmbrățișez cu drag, Daniela Grigore!

 

Mulțumesc!

 

Cartea Danielei (dacă v-a făcut cu ochiul) o găsiți aici.

Lecturi plăcute!

Click pe link, dragilor!