Sunt un PERSONAJ - Cel mai dificil rol dintre toate

Titlu: Sunt un PERSONAJ

Autor: Diana Bolohan

Editura Petale Scrise

Gen: Romance, Chicklit

Am editat acest roman și deși mi-a luat doar câteva zile, per total, pot spune, fără să exagerez, că a fost o adevărată aventură, una în care textul te provoacă, personajele te ceartă, te fac să râzi, apoi te obligă să te oprești și să te gândești. Sunt cărți care trec prin mâinile unui editor fără să lase urme, dar Sunt un PERSONAJ nu este una dintre ele. A fost o experiență faină, pe alocuri haotică, sinceră până la incomod și exact genul de text pe care simți nevoia să-l respecți, nu să-l "îmblânzești".

Poate tocmai de aceea, romanul acesta nu se citește ca o poveste clasică, ci ca o conversație lungă, la cafea, cu cineva care spune lucrurilor pe nume, fără mască, fără floricele inutile.

Sunt un PERSONAJ este genul de roman pe care nu îl parcurgi în grabă, nici nu promite revelații spectaculoase, dar oferă ceva mult mai rar: sentimentul acela în care te recunoști pe tine, în gânduri, replici, alegeri greșite și dorințe nespuse. Este o carte despre libertate, dar și despre frică, despre iubire, dar și despre fuga de ea.

"Râd și îmi vine în minte un titlu demn de prima pagină, dacă m-ar lăsa să-l scriu. Despre o femeie care pare că are totul, și totuși, fuge de toți:

Fugi, Gâscă, fugi!

O femeie model, într-o lume nebună, alege să-și salveze rochia de singurătate, fugind de la Couture&Glamour cu două ore înainte de shooting.

Cred că Donatella m-ar pune să-mi înghit foile." 

Emma, personajul central, este o femeie modernă, creativă, ironică și profund umană. Nu vrea să fie încadrată, salvată sau modelată după așteptările altora. Are o inteligență vie, un simț al umorului ascuțit și o bucurie autentică de a trăi, dar și tendința de a fugi exact atunci când lucrurile încep să devină serioase. Nu este o eroină "corectă", ci una credibilă. Greșește, se contrazice, se autosabotează uneori, dar nu minte niciodată în fața propriei conștiințe. Iar asta face din ea un personaj remarcabil.

"Fotograful venise degeaba. Stătea rezemat de tocul ușii, cu aparatul în mână și cu privirea prinsă de lentilele pe care le ștergea atent.

Îl studiez, fără să mă observe. Frumușel, tatuat, interesant. Până să apuc să mă delectez și cu tatuajele care-i ies de sub mânecile tricoului, Rebecca trece pe lângă el și îl lovește, în graba ei, cu o cutie de accesorii."

Max vine ca un contrapunct matur. Sensibil, atent, cu o pasiune reală pentru artă și frumos, dar purtând un trecut nerezolvat și o sensibilitate care iese la suprafață treptat. Are rafinament, profunzime, dar poartă și frica pierderii, a asumării totale și a eșecului emoțional. Relația dintre el și Emma nu este o poveste de basm, ci una construită din întâlniri, pauze, tăceri și reveniri, exact așa cum se întâmplă, de obicei, în viața reală.

Personajele secundare adaugă profunzime și echilibru poveștii. Grace este senzațională prin luciditate și eleganță emoțională, un personaj care nu caută validare și care înțelege iubirea dintr-o perspectivă matură, lipsită de iluzii. Alma reprezintă rațiunea și ordinea, fiind contraponderea perfectă pentru energia haotică a Emmei. Relația dintre surori este una dintre cele mai autentice din roman, construită din iubire, diferențe de perspectivă și tensiuni vechi.

Stilistic, romanul are un aer extrem de actual. Scriitura este alertă, cu dialoguri savuroase și observații fine despre lumea creativă, despre putere, imagine, aparență și ceea ce se ascunde dincolo de ele. Se simte foarte clar o voce asumată, sigură pe ea, care nu încearcă să impresioneze, ci să spună lucrurile exact așa cum sunt, vocea autoarei Diana Bolohan.

Este, fără îndoială, o poveste care va plăcea cititorilor care au iubit Diavolul se îmbracă de la Prada, prin atmosferă, lumea revistelor, a creativității, a orgoliilor, a contrastului dintre imagine și interior, dintre strălucire și fragilitate. Dacă v-a fascinat universul dur, ironic și elegant al Mirandei Priestly, atunci veți regăsi aici aceeași plăcere de a explora culisele, cu diferența esențială că accentul cade mult mai mult pe uman și autentic, deși Donatella, șefa Emmei, îmi aduce aminte mai degrabă de Madeline Wheeler din Emily în Paris. Sunt sigură că vor fi păreri și păreri, cam astea sunt ale mele, no!

"O iau de mână când ieșim din salonul Art Ink Tattoo, fără să aștept răspuns la întrebarea mea: La mine sau la tine? Doar mă privește cu ochii măriți și buzele strânse într-un surâs.

La mine, adaug convins că același lucru și-l dorește și ea: să mă lase să o iubesc! Nu o noapte, nici două, ci atât timp cât îi voi fi suficient. Până când inimile noastre vor înceta să-și șoptească același mesaj tatuat sub jumătatea de soare."

Sunt un PERSONAJ este un roman romantic modern, cu mult umor, zvâc și suflet. O carte care nu idealizează iubirea și nici succesul, ci le arată în toată complexitatea lor: frumoase, inconfortabile, uneori greu de dus. Și, poate cel mai important, este o carte care amintește că a fi personajul principal în propria viață este, de cele mai multe ori, cel mai dificil rol dintre toate.

O găsiți aici.