Frați vitregi - Eliberare sau distrugere?

Titlu: Frați vitregi

Autor: Nadia A. Linette

Editura Petale Scrise

Gen: Romance

Diana și Cristian nu s-au văzut niciodată înainte ca părinții lor să își unească destinele. Pentru Diana, lumea s-a fracturat într-o singură zi: tragedia care i-a răpit tatăl i-a lăsat o vină care o urmărește obsesiv. De atunci, trăiește într-un semi-întuneric interior, evitând orice clipă de bucurie, de teamă să nu pară o trădare.

Cristian, în schimb, a crescut într-o casă în care femeile au însemnat, rând pe rând, dezamăgiri, abandonuri și promisiuni încălcate. S-a format într-un univers în care vulnerabilitatea era pedepsită, iar autocontrolul — arma prin care își menținea echilibrul. A învățat să nu aibă încredere, să nu se lase să simtă, să nu dăruiască nimic ce ar putea fi folosit împotriva lui.

Însă în momentul în care drumurile celor doi frați vitregi se intersectează, ceva se fisurează în zidurile pe care amândoi le-au ridicat cu atâta grijă. Cristian vede în fragilitatea Dianei o rană care îi depășește propriile suferințe și, într-un impuls pe cât de protector, pe atât de necontrolat, decide că o va rupe din cercul ei de vină — indiferent de cost. Recurge la gesturi extreme: o provoacă, o împinge spre limitele ei, o forțează să privească adevărul pe care îl evită, uneori brutal, alteori strategic, mereu cu o intensitate care îi trădează propria neliniște.

Forțați de împrejurări să lucreze împreună, Diana și Cristian descoperă repede că biroul devine un câmp de bătălie al tachinărilor, privirilor tăioase și provocărilor mascate. Cristian, obișnuit să dețină controlul în orice situație, o împinge constant pe Diana către limitele ei: îi comentează observațiile, îi critică metodele de lucru, îi aruncă remarci ironice atunci când greșește. Nu o face pentru a o răni, ci pentru a vedea dacă în spatele timidității și al vinovăției se ascunde o forță pe care nici ea nu știe că o are.

Diana nu rămâne însă de fiecare dată fără replică. Îi aruncă priviri încărcate de dezaprobare, replici tăioase când nu se așteaptă și un soi de încăpățânare tăcută care îl enervează și îl intrigă în același timp. Uneori, întreaga lor zi se transformă într-un duel subtil: el o provoacă, ea rezistă; el o împinge, ea se retrage doar ca să revină și mai hotărâtă.

Atitudinea lui o rănește mai mult decât și-ar fi imaginat, dar în același timp îi aprinde o scânteie neașteptată. Diana nu vrea să fie compătimită și nici să fie tratată ca o fantomă. Așa că, pentru prima dată, decide să lupte. Se implică în proiecte cu o determinare pe care Cristian nu a mai văzut-o, iar când el o testează prin întrebări incomode, nu doar că răspunde, dar îl și pune în încurcătură.

Cristian o privește pentru prima dată altfel — nu ca pe o ființă fragilă, ci ca pe o femeie care, în ciuda rănilor ei, poate ține piept furtunii. Tăcerea lui începe să se fisureze. În privirea lui apare o urmă de respect, apoi curiozitate, și în final, o teamă ciudată: aceea că tocmai a întâlnit pe cineva care poate să-i răstoarne echilibrul pe care l-a clădit cu atâta efort.

Cristian simte pentru prima dată acel amestec periculos de admirație și vulnerabilitate. Atunci își dă seama că ea nu este doar un chip frumos și un suflet rănit — este o forță care îl poate învinge în propriul lui joc.

Sau poate îl poate salva.

Între ei se naște astfel un joc periculos, încărcat de tensiune, atracție nedeclarată și un amestec de emoții greu de stăpânit. Pe măsură ce convențiile sociale îi trag înapoi, iar trecutul îi ține captivi, relația lor devine o luptă între două suflete rănite care caută, fără să admită, vindecare unul în celălalt. Este un dans fragil între umbrele trecutului și curajul incert de a se deschide, în care fiecare pas poate însemna fie eliberare, fie distrugere.

O găsiți aici.