Citește românește

Am ajuns să ridicăm în slăvi autorii altor națiuni, aruncându-i pe ai noștri la marginea bibliotecilor și în colțul cel mai îndepărtat și întunecat al librăriilor.

Acest fenomen este asemănător cu dărâmarea caselor bătrânești sau înlocuirea  ferestrelor sculptate de artiști locali cu termopane ultra moderne.

Nu înțeleg de ce ne este atât de rușine cu ce este al nostru.

Tot ce poartă amprenta unui român trebuie aruncat la coșul uitării, tot ce este semnat de un autor de-ai noștri piere înghițit de literatura internațională, de duzină de multe ori.

Am mers recent într-o librărie de renume din București, nu voi da nume, și am căutat autorii români. În timp ce două etaje erau pline cu micii și marii scriitori ai lumii, ai noștri erau aruncați într-un colț, amestecați cu istorie comunistă și câteva biografii.

Pe bune?

Doar atât putem? 

Românii scriu. Este plină țara și lumea de români care scriu. Oameni faini cu multe cărți publicate în tiraje mici. 

Mergi pe stradă și habar nu ai că lângă tine, la semafor, așteaptă să treacă strada un scriitor român. Normal că n-ai habar când toată această industrie literară îi împinge în față doar pe cei care au avut coatele mai ascuțite și provin dintr-o țară care îi susține. Buni sau răi sunt ai lor. De ce nu facem și noi la fel? 

Este peste puterea mea de înțelegere.

Mai auzim de câte un nume de autor rămân doar atunci când moare. Am fost surprinsă să aflu că mulți nu au auzit de Ileana Vulpescu sau de Vlad Mușatescu până când aceștia nu au decedat.

Vorbesc zilnic cu scriitori români, recent am intrat și eu, oarecum, în rândurile lor. Le ascult păsurile și mă îngrozesc. Trăim într-o bulă ermetică. Auzim unii de alții, ne citim unii pe alții și cam atât. 

De aici a pornit de fapt acel proiect cu interviurile de care vă spuneam acum câteva zile. 

Suntem mulți, dar suntem prea mici pentru a sparge această bulă. Cine ne poate ajuta din afară dacă nu marea de cititori amatori de literatură proaspătă. 

Degeaba învățăm în școală despre Cărtărescu și Sadoveanu dacă noi nu continuăm să citim românește și după terminarea studiilor. Așa putem auzi de Culea, Moretti (știu că nu sună românesc, dar vă jur că fata e româncă), de Cosma sau Boitor.  Nu vă sună niciunul cunoscut, nu?  Oare de ce? 

Pentru că ați trecut prin educația marilor librării care îl vând pe Coelho la reducere, dar au uitat de numele de mai sus. 

E plin internetul de titluri străine, mă lovesc de ele în fiecare zi. Ale noastre unde sunt? Unde e Paler al nostru?

Am citit peste 8000 de cărți și am realizat că literatura noastră este mult mai frumoasă, dar din păcate, dacă nu facem ceva, copiii noștri vor citi Paraschivescu doar în școală, abandonându-l mai târziu pentru Brown și King. 

Îmi plac Brown și King, să nu mă înțelegeți greșit, doar că nu-s ai noștri, la naiba!

 Voi continua când mă mai calmez