Interviu cu Diana Boitor

 

Diana Boitor este o tipă foarte sinceră care lucrează la visul ei așa cum am făcut și eu. Cu ea am deschis acest nou proiect al meu, acela de a discuta cu alți autori pentru a afla mai multe despre oamenii din spatele cărților. Consider că meseria de scriitor este sigura în care nu poți avea concurență ci doar aliați și că scriitorii trebuie să conlucreze pentru menținerea flăcării literare.

Astăzi așadar v-o prezint pe Diana. Fata asta frumoasă și-a făcut debutul literar la Editura Up, cu romanul fantasy Barion, lupul singuratic. Haideți să vedem cum s-a descurcat cu întrebările mele de începător în ale interviurilor.

Am onoarea de a te avea drept primul invitat pentru acest gen de interviuri literare și vreau să îți mulțumesc că ai deschis acest drum. Care a fost deschizătorul de drum pentru tine ca și autoare?

Îți mulțumesc și eu pentru invitație. Pe de o parte, mă bucur mult să fiu prima, dar pe de altă parte am și mai mari emoții din cauza asta. 

Ca și deschizător de drum, pe primul loc se află, bineînțeles, curajul. Curajul de a experimenta și de a face ceva nou, de a simți că visele mele s-au materializat într-o formă sau alta. Întotdeauna mi-am imaginat cum ar fi să pot să îmi țin și eu propriile creații literare în brațe, să îmi văd numele pe copertă și să răsfoiesc pagini umplute cu text căruia eu i-am dat viață.

Din dorința de a mă vedea trăind aceste lucruri, am trimis în primăvară primul manuscris către Editura UP. Am fost plăcut surprinsă de răspunsul rapid și de entuziasmul pe care editura l-a manifestat după ce mi-a citit lucrarea, căci mi-a oferit emoții puternice și m-a umplut și pe mine de energie. Datorită acestei energii pozitive, procesul de publicare a fost unul plăcut și mult așteptat.

Cum crezi că se descurcă piața de carte în zilele noastre?

Asta e o întrebare pe care, sincer, o evit ori de câte ori am ocazia. Nu îmi place în mod special să dezbat ideea asta, dar tot ce pot să spun e că ar fi nevoie de mult mai multă promovare din partea editurilor. Asta pe de o parte. Pe de altă parte, autorii ar avea nevoie de mai mult sprijin și mai multe sfaturi, de o echipă de beta-readers în spate, deoarece ar fi niște sugestii pe care tu te-ai putea baza. Oferind manuscrisul prietenilor, nu știi niciodată dacă părerile sunt reale, sau dacă pur și simplu nu vor să te supere.

Barion, lupul singuratic este prima carte scrisă? Ce alte proiecte îndrăznețe mai ai la orizont?

Da, este cartea mea de debut și prima carte pe care am dus-o până la final. 

Am început să scriu cam prin clasa a VI-a pentru diferite concursuri, motivul din spate fiind acela că pur și simplu îl îndrăgeam și respectam foarte mult pe profesorul de limba română; aveam o înclinație mai degrabă spre matematica, însă, de cele mai multe ori învățam la română doar pentru a ridica mâna și a-l face să mă remarce. După ce am luat Premiul I la un concurs de povestiri, – am scris un mic fantasy de 36 de pagini - m-am ambiționat și am continuat cu această pasiune. Am început să particip în fiecare an, până în clasa a XII-a inclusiv, la concursuri de poezii și proză (limba română, engleză și franceză), unde premiile obținute m-au motivat din ce în ce mai tare să nu renunț la această pasiune. Chiar dacă facultatea m-a despărțit de dragostea mea pentru cărți timp de trei ani din multiple motive, sunt fericită că am reușit să îmi redescopăr dragostea pentru citit și pentru scris și să continui să fac mai departe ceea ce îmi place.

În viitorul apropiat am în plan o serie de cărți fantasy, dintre care am ajuns cam pe la jumătatea acțiunii cu primul volum, și o carte independentă – tot fantasy – al cărei subiect abordat îmi este foarte drag. 

Mai târziu, după ce voi avea mai multă experiență în domeniul literar, intenționez să mai scriu și alte genuri; horror, distopie sau chiar historical. Iubesc să citesc cărți horror, deci în mod evident îmi doresc să ajung să scriu și eu una. Momentan, genul fantasy mă face să mă simt cel mai confortabil și îl scriu cel mai ușor.

Vorbește-mi puțin despre Barion, lupul singuratic. Cum ai ajuns la ideea cărții și ce te-a inspirat?

Aș putea începe cu faptul că această lucrare a luat naștere mai mult sub forma unui experiment, unei încercări, urmând să devină o carte în adevăratul sens al cuvântului ceva mai târziu. Sunt o persoană pasionată atât de jocuri video, cât și de jocuri de societate. Obișnuiam să joc Dungeons & Dragons - un joc de roleplay, cu tematică fantasy - cu prietenii în fiecare săptămână și, abia după un an și jumătate mi s-a strecurat în minte ideea de a scrie o carte, din dorința de a avea control total asupra propriului univers dar și asupra acțiunii personajelor. Voiam să mă simt stăpână pe tot ceea ce se întâmplă în jurul meu și să văd cum ar fi să pot să hotărăsc ceea ce avea să urmeze; acțiunea, firele narative, întorsăturile de situație, personalitatea caracterelor mele și ceea ce se află în mintea lor.

Am ales să abordez acest gen literar - fantasy - deoarece uneori simt o necesitate în a evada din normalul de zi cu zi și, totodată, mi se spune foarte des că am o imaginație foarte bogată și ar fi păcat să păstrez ideile doar pentru mine. Cartea se adresează tuturor celor pasionați de acest gen literar, dar și celor care își doresc să cunoască noi lumi și să evadeze din viața cotidiană.

Cum au primit cititorii cartea ta?

Am primit multe cuvinte de laudă și păreri bune, lucru care m-a bucurat nespus deoarece nu mă așteptam ca impresiile să vină atât de curând. Am fost tare fericită să aflu că multe persoane și-ar dori un al doilea volum, lucru la care încă mă gândesc și încă plănuiesc, momentan volumul al doilea ar fi doar în stadiul de idee. Inițial nici nu mi-am pus problema să existe, dar acum sunt sigură că l-aș scrie cu cel mai mare drag pentru cititorii mei.

Sunt deschisă la orice impresii – bune, rele, fie ele laude sau critici - și mereu pregătită să dezbatem împreună lucrurile ce puteau/pot fi îmbunătățite, căci oriunde există loc de mai bine.

Eu întotdeauna am apreciat ideea ca o carte să poată fi citită și individual, indiferent că face parte dintr-o serie sau nu, așadar, dacă va exista un al doilea volum, acțiunea se va petrece în același univers, vor mai apărea și personaje din primul volum – evident, și Barion cu partea sa de poveste ca „side story” – însă protagonistul/protagonista va fi alta.

Consider că am evoluat mult în perioada în care am muncit la această carte, iar romanul meu de debut va fi doar începutul unui frumos vis devenit realitate. Ca orice alt om dispus să investească în pasiunile sale, „am pornit de jos”, de la niște texte slabe – îngrozitoare, ca să fiu cât mai sinceră – unde inițial aveam pagini întregi de dialog. După câteva sfaturi primite din mai multe părți, am înțeles că nu așa se construiește un cadru și că cititorul are nevoie să simtă că acțiunea înaintează, să își poată imagina gesturile personajelor, ticurile lor, peisajele sau atmosfera. 

Cum este viața Dianei Boitor într-o zi obișnuită?

După ce închei programul la muncă – unde, din fericire, lucrez de acasă datorită situației actuale – cam în jurul orei 16, pot să spun că „începe distracția”. Timpul meu se împarte între pictură, jocuri video, scris, citit, ieșiri cu prieteni, fitness, gătit – îmi place să experimentez în bucătărie și să încerc tot felul de rețete pe care ulterior le și notez dacă mi-au plăcut - și maraton de filme/seriale.

Cum ar arăta raiul tău personal? Dar iadul?

Raiul personal? E simplu, o bibliotecă uriașă într-o casă în mijlocul naturii și un birou pentru gaming alături.

Iadul personal. Hmm… probabil acela de a mă afla într-un grup imens de persoane care nu îmi înțeleg firea mea introvertită și ar repeta încontinuu faptul că eu nu am nimic de spus. Să fie clar, eu mă pregătesc mental și sufletește două ore înainte de un apel de 10 secunde, pe care îl analizez pe urmă vreo 3 zile în minte dacă am spus cumva ceva ciudat sau nu. 😊)

Îți mulțumesc pentru sinceritate. Nu vreau să te brutalizez cu prea multe întrebări așa că ți-o voi adresa pe ultima. Ce ai dori să le transmiți cititorilor prin intermediul acestui interviu?

În primul rând, să aibă încredere în visele proprii. Nu e nevoie de aprobarea tuturor celor din jur pentru a face ce-ți dorești.

În al doilea rând, le mulțumesc pentru susținere și, cel mai important, pentru entuziasmul și energia pe care au emanat-o în momentul în care am anunțat publicarea, dar și pe parcursul lecturii și a interesului pentru postările mele și interacțiunea cu mine.

Mulțumesc pentru răspunsuri!

Mulțumesc și eu pentru întrebări și interes!

Nu uitați că puteți comanda cartea Dianei de pe Site-ul Editurii Up. Click pe link, dragilor!