Cumpărături

 

Stai la una dintre interminabilele cozi la o casă de marcat și te întrebi cu ce ai greșit.

Cel mai neplăcut este să mergi la cumpărături în Supermarket într-o vineri seara.

Planul este ok: vineri seara mergi la cumpărături, sâmbătă de dimineață te trezeșți mai târziu, savurezi cafeaua și pe urmă te apuci de gătit.

Da, frumos plan, dar până se ajunge la ziua de sâmbătă, trebuie să te lupți cu valurile de lume idioată din Supermarket (fără excepție).

Te uiți în jurul tău și vezi oameni dezorientați care își lasă coșurile pline de cumpărături în mijlocul culoarului, mame care își pierd copiii printre mormanele de pampersi, haine, lapte praf, legume, cărnuri și alte chestii disponibile pe rafturi.

Lume care se lovește de tine, oameni care te calcă pe picioare, tipe nehotărâte în fața rafturilor cu produse bio, angajați ai magazinului care ți-ar azvârli cu ceva în cap dacă le pui o întrebare, babe care se mișcă atât de încet, pe mijlocul culoarului și nu se sinchisesc să meargă pe dreapta sau pe stânga pentru a lăsa și altora loc să treacă (Și ce e mai ciudat e că eu aveam impresia că bătrânii merg dimineața devreme la cumpărături, că de aia se umple metroul de ei la ora 8. Dar în sfârșit, nu vreau să îmi aduc aminte de metrou).

De multe ori faci greșeala să nu te mai uiți ce cumperi încercând să eviți aglomerația, dar te trezești acasă cu un produs expirat în plasă (mi s-a întâmplat).

Încerci să eviți cozile de la brânzeturi și mezeluri unde două femei firave încearcă să facă față zecilor sau sutelor de mușterii.

Alte ori cauți cu înfrigurare un produs care ar trebui să fie în cutare raion, dar te trezești cu el în altă parte (spre exemplu lumânări lângă hârtie igienică sau dopuri de cadă la mărunțișurile de bucătărie).

Eu merg de regulă în aceleași supermarketuri unde cunosc ce produs în ce raion se găsește dar de multe ori ăștia mută raioanele cu totul.

Îmi fac lista de acasă și de multe ori mă trezesc cu ea incompletă pentru că nu mai rezist ca după o zi de muncă să stau la o coadă interminabilă. Culmea e că, atunci când îți vine rândul, se mai face și schimb de tură și mai trebuie să aștepți câteva minute ca prostul în fața tejghelei uitând de multe ori ce vroiai să cumperi.

Cireașa de pe tort (sau bomboana de pe colivă) o reprezintă casă de marcat.

Cucoane care nu-și cântăresc legumele sau fructele, tipi enervați că au fost taxați cu cinci bani mai mult, oameni care își aduc aminte că au uitat ceva și își lasă produsele pe bandă și plecă la dracu' în praznic, coduri de bare greșite sau. colac peste pupăză. când mai e o persoană în fața ta după ce ai stat atâta la coadă ți se spune ceva de genul: "casa se închide" sau "se schimbă tura și trebuie să numărăm banii". Atunci trebuie să migrezi în turmă până la următoarea casă de marcat liberă.

Ajungi afară după câteva ore petrecute căutând cai verzi pe pereți (sau, mă rog, prin raioane), îți aprinzi o țigară, urci cumpărăturile în mașină și îți juri să fie ultima vineri seară petrecută la cumpărături (asta până data viitoare).

Pe data viitoare, zic!

Servus!