Denisa Bacalu - definiția energiei

 

Denisa Bacalu este cea mai veselă persoană cu care am discutat la ora 7 dimineața. Fata asta este definiția energiei matinale deși nu bea cafea clasica, ci capucino. Iubește animalele, iar pentru asta stau dovadă o mâță dornică de atenție și un câine mic și alb din cauza căruia Denisa nu mai are loc în poze.

Spune că s-a distrat răspunzând întrebărilor mele, așa că hai să citiți ce a ieșit.

 

Bună Denisa. Îți mulțumesc că ai acceptat să faci parte din micul meu proiect și sper să îți placă întrebările mele vesele. 😊 Dar înainte de toate, spune-mi te rog cine este Denisa Bacalu.

Hei, hei, hei! În primul rând vreau să-ți mulțumesc eu pentru că te-ai gândit la mine. Sincer, ești o dulce. Să știi că pe baza întrebărilor tale chiar m-am amuzat copios.

Îți mărturisesc că eu, Denisa Bacalu, sunt o persoană oarecare. Pentru unii fiică, pentru alții prietenă și totuși pentru alții un simplu nume pe coperta unei cărți. Sunt un om simplu care se ascunde în spatele unui ecran pentru a scrie atunci când este trist, fericit sau excitat de o idee ce pare al naibii de bună. N-aș știi ce descriere să-ți fac despre mine acum, căci, așa cum am mai spus, sunt un oarecare.

Vorbește-mi puțin despre cărțile tale și despre ce te-a inspirat să le scrii.

Vrei să încep cu cele publicate sau cu ciornele ce se tot înghesuie la mine în pc? 😊

Oh, Doamne! Acesta este un argument al cărui început îl știu, însă pentru final nu cred că-ți ajunge acest interviu. 😊

Cele două cărți pe care le am deja publicate spun povestea de viață a celor două surori Hayley și Lex (Alexis). Ideile pentru Hayley mi se învârteau prin minte deja prin anul trei de liceu dacă nu greșesc, însă încă nu conturasem prea bine povestea, apoi m-am uitat la filmul „Burlesque: Vis împlinit”. Acel film parcă mi-a dat acel ghiont de care aveam nevoie pentru a începe să scriu povestea.

Cât despre Alexis, oh, să fiu a naibii dacă îmi amintesc cu adevărat ce m-a împins să îi dau viață. Deși Hayley a fost prima, trebuie să mărturisesc că fiica (da, îmi consider personajele fiice) mea favorită este Lex. Nu mă întrebați de ce, căci nu știu să vă dau un răspuns coerent, însă în ea parcă se ascunde mai mult din mine.

Totuși, ca să-ți spun ce m-a inspirat să le scriu; ei bine, în cazul lui Hayley a fost o poveste sasusaku scrisă de cineva acum mult timp pe EFP (o platforma tip Wattpad folosită în Italia) și în cazul lui Lex mai multe evenimente reale ce s-au întâmplat de-a lungul anilor în jurul meu.

Ai ceva proiecte de viitor pe care ai vrea să le împărtășești?

Ai un scaun?

Nu, mai bine, ai un pat? 😊

Am atât de multe planuri încât nici măcar nu știu cu care să încep și cu care să termin.

Într-un prim moment aș vrea să termin volumul trei din seria Hell&Cox, însă Liv este atât de încăpățânată uneori.

Am în minte o serie spin-off pentru seria Hell&Cox, persoanele care sunt în grupul meu de Facebook știu deja că un cuplu din această serie este cel format din fiica lui Lex și fiul lui Cox, însă restul cuplurilor o să le țin pentru mine, deși unele persoane sunt sigură că au înțeles pe cine am pus ochii.

Lucrez și la o poveste ce împletește SF/Fantasy și Romance, însă este al naibii de greu să mă concentrez pe toate așa că le iau una câte una.

Și, un ultim proiect, cel puțin pentru un moment, traducerea cărților mele în limba italiană.

Concluzie? Baftă mie. 😊 Dacă cineva vrea să vândă mâini, clone sau timp să mă contacteze la 076… 😊

Care este primul lucru pe care îl faci când te plictisești?

Stau și dau scroll pe tik-tok ore în șir, apoi intru pe Instagram și ulterior pe Facebook, apoi reiau acest ciclu vicios. Depinde cât de plictisită sunt, căci în zilele mele bune mă uit la anime sau citesc, în zilele mele proaste în schimb mă apuc să intru pe fiecare aplicație în parte. Atunci când nici aplicațiile de social-media nu mă mai trezesc din starea mea de hibernare încep să-mi „chinui” animalele. Practic încep să mă cert cu Hiro, câinele meu, pentru coardă și-l fugăresc prin casă, sau mă iau de viața lui Mako, motanul meu. Săracul doarme mereu liniștit într-un colț și vin eu, boom, iubirea vieții sale, și-l iau în brațe și ba vreau să-l mângâi, ba vreau să-l pup. Uneori cred că mă urăște, căci niciodată nu-i las să le tihnească somnul. (să știți că abia ce mi-am stresat motanul 😊

Menționează o întrebare la care ai dori să răspunzi, dar nimeni nu ti-o pune vreodată. Cum ai răspunde?

 Hai că am două.

Prima: Vrei să scriem o poveste împreună? Sunt undeva la 80% șanse să răspund cu „da”, depinde cine mă întreabă.

A doua întrebare: Vrei să-ți virez în contul bancar 1.000.000.000 $? IBAN-ul meu este ... 😊

Dacă ai putea alege să trăiești în universul unei cărți, care ar fi aceasta și de ce?

Cartea trebuie să fie a mea sau a unui alt autor?

Dacă este vorba despre o carte de-a mea atunci a-și alege Plăceri și păcate. Mereu am vrut să ajung în Statele Unite ale Americii, deci nu mi-ar displăcea să trăiesc în New York. Deși eu nu prea aș vrea să dau ochii nici cu Cox și nici cu alte personaje ce le dau bucurii fetelor mele.

Dacă trebuie să fie cartea unui alt autor atunci alegerea se face al naibii de grea. Cred că vreau să trăiesc în universul creat de Elle Kennedy în seria Off-campus și Briar-u. Nu mi-ar displăcea să dau peste jucătorii aceia de hochei.

Dacă ai fi arestată fără să dai explicații, ce ar presupune prietenii și familia ta că ai făcut?

Răspuns din partea celui mai bun prieten, citez: „Ai călcat pe cineva cu mașina. Cam ai tendința să intri în lucruri.”

Răspuns de la cea mai bună prietenă, citez: „Că ai pocnit pe cineva.”

Aparent prietenii mei mă consideră o neatentă și o fire ce reacționează violent când este călcată pe coadă. Uneori chiar consider că aceștia mă cunosc chiar prea bine. 😊

Ceva gânduri de încheiere? Ce ai dori să le transmiți cititorilor acestui interviu?

Mă bucur nespus de mult că mi-ai oferit posibilitatea de-a răspunde la aceste întrebări.

Dragi cititori, dacă viața vă dă lămâi să știți că nu întotdeauna trebuie să faceți limonadă cu ele, luați exemplul lui Lex, ea le-ar stoarce cu drag și spor în ochii lui Cox. 😊 Morală: nu trebuie neapărat să vă uitați la partea plină a paharului încercând să o ignorați pe cea goală, nu, încercați să beneficiați și de aceea. Uneori, deși ai crede că ceva este făcut pentru a te împiedica din a face un anumit lucru, ei bine, poate acel ceva vrea doar să-ți ofere o altă perspectivă, una prin care ai putea face lucrul X printr-o metodă mult mai bună decât inițial.

Căutați ceva pozitiv într-un lucru negativ, asta vă recomand cu mare drag.

 

Mulțumesc pentru răspunsuri, draga mea. 💗

 

Dacă sunteți curioși de ce și cum scrie Denisa, cărțile ei le puteți găsi aici. Click pe link!