Dimineți de scriitoare

 

De șapte ani primesc pe e-mail horoscopul zilnic. Nu mă întrebați cum m-am abonat și de ce nu m-am dezabonat până acum fiindcă nu aș avea un răspuns concret (sau poate pentru că mă amuză inepțiile pe care le primesc în inbox în fiecare dimineață). Cert este că astăzi primesc următoarea "profeție astrală": Te ocupi de viața profesională.

UAU! Absolut UAU! Țin să transmit pe această cale tuturor astrologilor amatori de pretutindeni că, dacă acum douăzeci-treizeci de ani trebuia să umpli pagina ziarului sau a revistei cu ceva (în toate ziarele la care am activat se băga și conținut de umplutură), acum nu mai este nevoie și nici nu mai reușiți să umpleți ceva (poate, cel mult, frigiderele celor ce vă postează textele comice). 

Dar să revin la subiectul postării. Citesc așadar horoscopul (evident stând pe budă) la ora șase dimineața, iar în diminețile în care nu citesc horoscopul mă benoclez la faianța din baie (care, nemernica, mă ademenește să o curăț) și mă înjur în gând pentru faptul că nu am ajuns milionară nici până la 35 de ani (deci nu pot angaja o menajeră care să facă asta în locul meu). Mărturisesc că, uneori, mai fac și postări din baie (Mno, câteodată este singurul loc din casă unde nu mă deranjează nimeni și îmi pot aduna gândurile. Observați vă rog că am subliniat și îngroșat cuvântul câteodată).

În sfârșit, nu-mi petrec toată ziua pe budă (dovadă acest text care nu este nici adunat nici ordonat. Doar este și atât.), așa că mă urnesc destul de greu să trezesc copila (care, ca toți copiii, ar mai sta cinci minute). O înțeleg, săraca, știu cât de nasol este să te trezești de dimineață. După anevoiosul proces de trezire o împachetez în halat și o car în brațe până în bucătărie (ohoo, se cară greu un copil de 35 de kile și semi adormit - credeți-mă pe cuvânt). După ce o așez pe scaun și îi înfig sub nas ce-o dat Dumnezeu în dimineața aceea (cereale, gofre, brioșe, lapte, d-astea) mă apuc să asamblez un sandviș, tot cu ce-o dat Dumnezeu (dar din altă categorie decât cele menționate mai devreme), și îl îndes, împreună cu fructul nelipsit, în ghiozdanul de școală.

Urmează îmbrăcat, pieptănat (ale ei, că eu tot în pijamale și cu părul ciufulit sunt), apoi o trimit, împreună cu soțul din dotare, la școală. O trimit ca să învețe și să nu fie nevoită să intre în politică mai târziu - Doamne fere! 😁

Eh, acum rămân și eu "singură". Vă întrebați de ce am folosit ghilimele? Pă-i nu-s chiar singură, că am pisici de hrănit, paturi de aranjat, rufe și vase de băgat la spălat. Dar toate acțiunile astea nu au voie să îmi răpească mai mult de o oră. Pe urmă încep lucrul. (Ce-oți fi crezut voi, că trăiesc din scris, ai?) În această oră îmi permit și eu luxul de a bea o cafea în reprize și de a fuma câteva țigări. Mai și stau de vorbă cu fetele mele pe WhatsApp și pe messenger (cum, care fete? Scriitoare d-ale mele, fete deștepte și frumoase - nu așa ca mine) și mai aflu noutăți, mă mai amuz, mă mai întristez, ca tot omul. Uneori apuc să fac și duș! 🙈

Dacă televizorul e dat pe știri ciulesc urechile și la horoscopul lui Neti Sandu. Nu, nu cred o iotă, dar am și eu voie să sper, nu?

Cam așa arată diminețile mele de luni până vineri, fără excepție. 

Cum adică, io când scriu? Noaptea, curioșilor. Noaptea! 

Multe ați vrea și voi să știți acuma! Io-te la ei! 😂

PS: Postarea asta chiar nu a fost scrisă pe budă.

PSS: Și acum tot în pijamale și ciufulită sunt.

PSSS(...whatever): Dacă vreți detalii despre scris, citiți Dama de pică și mai vorbim.