Să o cunoaștem pe Silvia DF
Silvia este una dintre autoarele cu care aș sta de vorbă până dimineața. Pentru că am avea o grămadă de subiecte de dezbătut, dar și pentru că are o voce superbă.
Frumușică foc, cu minte ageră și un umor debordant, fata asta și-a rupt câteva minute din timpul său prețios pentru a da răspuns întrebărilor mele ciudate. 😀
Haideți să vedem ce a ieșit.
Bună, Silvia. Îți mulțumesc anticipat pentru răspunsuri (Mai întâi trebuie să îmi dau seama ce să te întreb 😊). Dar cum acesta este un interviu, cineva trebuie să pună întrebările, așa că să începem… Cine este Silvia DF în viața de zi cu zi?
Bună! :)) Mulțumesc și eu pentru întrebări, sper din suflet să pot da niște răspunsuri pe măsura lor :D.
Silvia D.F. este un simplu om. Are o plăcere imensă de a citi, un gram de imaginație pe care vrea să îl folosească la maximum, căci e păcat să se bucure doar ea de el, iubește scrisul și dansul în aceeași măsură și are o dorință fantastică de a mânca ciocolată. Dimineața, la prânz și seara.
Știu că DF sunt inițiale ale numelui tău. De ce ai ales să scrii sub acest cvasi-pseudonim?
Inițial, Silvia D.F. ar fi trebui să fie Sylvia Hope, însă una din cele mai bune prietene ale mele mi-a oferit o porție „sănătoasă” de ceartă. (da, Alina,tu! N-am să uit niciodată morala aia :)) )
Mi-a spus că imaginația, scrisul și cititul sunt lucrurile ce mă definesc pe mine și că ar trebui să public sub numele meu. Așa că m-am răzgândit, dar pentru că celălalt nume este prea lung și, cumva, simt că nu mă reprezintă în totalitate (Florentina), am decis să merg pe „Silvia”.
Cum a apărut ideea primei tale cărți și cât ți-a luat să termini seria Instincte Primare?
Sincer, nu mai țin minte cum a pornit ideea seriei, dar ce știu este că am început să scriu la ea din liceu. Numele personajelor au fost schimbate în mare parte și o bună bucată din acțiunea propriu-zisă, dar în linii mari a rămas aceeași idee: iubirea și ce ai fi dispus să riști pentru ea.
Inițial, Instincte Primare ar fi trebuit să aibă doar două volume, însă, pe vremea când îl scriam pe cel de-al doilea, mi-am dat seama că ar merge de minune o continuare.
Așa a apărut Moștenirea, însă, din pricina dimensiunii, m-am văzut nevoită să împart cartea în două, astfel că au rezultat Zeița din câmpul de maci și Răzbunarea.
Zeița din câmpul de maci este un volum aproape finalizat (conform schiței, aș mai avea doar 4 capitole și ar fi gata), iar Răzbunarea este schițată complet, așteaptă cumințică să îmi fac timp pentru ea. :))
Spune-mi mai multe despre Zece Zile.
Zece zile...
Zece zile este povestea unei „bucăți” din mine.
Un lucru pe care probabil nu îl știe multă lume, este că în poveștile mele „camuflez” povești inspirate din viața reală. A mea și/ sau a celor din jurul meu.
Zece zile reprezintă povestea bucății din mine care s-a luptat, pe de-a lungul vieții, cu depresia și anxietatea. Motivele din carte sunt diferite față de cele din realitate, însă reacțiile personajului, nu.
Zece zile mai reprezintă și o frântură de speranță pe care îmi doresc să le-o ofer oamenilor cuprinși de „întuneric”.
Știu că îți place natura. Unde ți-ar plăcea să te poți retrage la pensie (n-are a face că mai este muuult până atunci.) Cum va arăta octogenara Silvia?
Oh, octogenara Silvia probabil că o să citească până or să o usture ochii. :)) Și știu sigur că și-ar dori s-o facă undeva la munte.
Iubesc la nebunie tot ce ține de păduri și munți.
Un motiv, probabil, este faptul că vremea de la munte merge de minune cu o cană de ciocolată caldă. Și am spus puțin mai sus legătura mea cu ciocolata... :))
Ce citește Silvia? Ai abandonat vreodată o carte pentru că nu ți-a plăcut?
Ai atins un punct foarte sensibil. Sunt un cititor pretențios. Ca scriitor știu că mai am o groază de lucruri de îmbunătățit și remediat, dar atunci când nu sunt implicată direct în poveste, reușesc să îmi „sară” în ochi tot soiul de lucruri.
Da, am un morman întreg de cărți abandonate. Autori români și străini, deopotrivă.
Și da, abandonez cărțile, întrucât sunt o groază de cărți pe care îmi doresc să le citesc și nu am timp să le citesc. Astfel că prefer opresc lectura unei cărți ce nu-mi face plăcere și să încerc alta, care, poate îmi va plăcea mai mult.
Probabil acesta este motivul pentru care nu mă supăr, atunci când cineva renunță la cărțile mele. Dacă nu am reușit să țin cititorul „lipit” de carte, consider că este vina mea și trebuie să lucrez, ca la următoarele lucrări, să nu se mai întâmple asta.
De asemenea, eu sunt tipul de cititor care citește mai multe cărți în paralel.
Parcă m-aș uita la diferite seriale și aleg „episodul” pe care vreau să îl vizionez, în funcție de starea din momentul respectiv. 😁
Iar la capitolul preferințe literare, în general, citesc cărți din categoria mister/ crimă, romance și fantasy.
Ce ai face altfel dacă te-ai întoarce în trecut?
N-aș mai renunța la scris, atunci când am făcut-o.
Este oare o competiție pe piața noastră de carte între autorii români și cei străini?
Este, da. Sau cel puțin, eu așa văd.
O mulțime de cititori preferă autorii străini. Asta pentru că, în ultimii ani a fost o explozie de autori români și nu toate cărțile scoase sunt la standardele oferite de scriitori consacrați.
Și e de înțeles să fie astfel. Și eu mă număr printre acei autori noi.
E nevoie de timp și implicare, atât din partea noastră, cât și a editorilor, ca să putem evolua și ajunge și noi la acele standarde.
Timp, implicare și extrem de mult exercițiu.
Este ceva ce ai dori să adaugi sau să le transmiți celor ce citesc acest interviu?
Mulțumesc! Pentru că v-ați rupt o bucățică din timp ca să mă cunoașteți. Iar pentru cititorii mei, mulțumesc pentru că mă citiți și mă susțineți. Înseamnă enorm pentru mine, iar de multe ori, voi sunteți motorul ce mă face să continui, atunci când simt că nu mai am energie să o fac.
Vă îmbrațișez cu drag!
A voastră,
Silvia.
Mulțumesc și eu, Silvia! 💗
Comentarii