Viață de rând

Dacă milionarii lumii respectă lista asta în fiecare dimineață atunci eu nu voi ajunge niciodată milionară, nici măcar semi-bogată. Nici eu și nici alte câteva miliarde de femei. Nu sunt vreo activistă în ale feminismului sau ceva, dar oricum infimă, șansa noastră, a femeilor, la o carieră de succes și stabilitate financiară se diminuează odată cu apariția unui copil.

Dimineața te trezești la 5:30 chiar dacă al tău copil a avut o criză de plâns în miezul nopții și ai mai putut adormi doar două ore mai târziu. Treci peste duș în majoritatea dimineților, doar ai făcut unul cu o seară înainte. Speli doar părțile esențiale, dinții și fața. 

Ai însumat doar vreo patru ore de somn iar asta se reflectă pe fața ta sub forma unor cearcăne mari cât China. Petreci 15 minute acoperindu-le. Nu vrei ca șeful tău să creadă că ai fi vreo petrecăreață care pierde nopțile înotând în râuri de alcool. Nu poți să îi spui situația reală, ar crede că te plângi ca să scapi de muncă. 

Îți faci rapid o cafea pe care nu apuci nici să o guști, așa că o iei la pachet și o bei rece. Micul dejun e o chestie imaginară. Vă spun eu, fantomele sunt reale în comparație cu masa de dimineață. 

Te uiți la ceas. E deja 6. Trezești soțul și îl ameninți cu focurile iadului, trimițându-l la baie și apoi să își bea cafeaua. 

Mergi să te îmbraci și constați cu stupoare că, în cel mai bun caz, tu ai pregătit haine de vreme bună dar afară plouă. În cel mai rău caz, bluza e prea mulată și fusta prea strânsă, nu pentru că ai fi tu mai lipsită de pudoare, nuuu,  te-ai îngrășat pe nesimțite din cauza celor nouă ore petrecute în nemișcare pe scaunul de la birou. Pierzi minute prețioase căutând alte haine și, întrată în criză de timp, te îmbraci cu rochia de ieri cu riscul de a părea neglijentă în fața colegilor. 

6:20 - încerci de cinci minute să trezești copilul. Renunți. Îl iei adormit în brațe și îi îndesi fundul pe oliță. Urmează șters, spălat, alte 5 minute de urlat cu periuța de dinți in gură și șters pastă de pe oglindă. Alt set de urlete din partea copilului și înjurături din partea ta la alegerea hainelor și îmbrăcat. Pieptănatul și impletitul părului îți mai fură vreo opt minute. Opt minute intense, înțesate de "au, mă doare!" și "taci, că te tund la chelie!" 

6:45 - soțul strigă din capul scării că s-a plictisit așteptând. El e gata îmbrăcat și și-a terminat cafeaua. 

Trimiți copilul să se încalțe. Tu verifici lumini și geamuri. Te mai uiți încă o dată în ghiozdan și constați că nu mai are șosete de schimb. Urci înapoi în cameră, cauți cele de trebuință și juri să nu mai faci ghiozdanul atunci când ești obosită. 

Cobori a nu-știu-câta oară scările. Te încalți și îți aduci aminte de caserola cu mâncare din frigider. Îți bagi picioarele în ea de curățenie, la propriu, și defilezi încălțată prin bucătărie. Ieși pe ușă. Ai reușit să iei totul, dar, la naiba, ai uitat să dai mâncare pisicii. Intri iar încălțată și te întorci cu o mână de crantanele. Bolul de apă e gol - noroc că plouă afară. Împingi cu piciorul bolul în dreptul streșinii și îți spui că nu o să moară dacă azi bea și el apă de ploaie. 

Ieși pe poartă la 7 fără 5. Ești deja în întârziere. 

Drumul de cinci kilometri până la metrou îl parcurgi cu mașina în douăzeci de minute, timp în care repetați poezia de la grădiniță. Copila rămâne cu tac-său și pleacă spre grădi. Tu intri în burta metroului și după trei sferturi de oră de aglomerație, mirosuri și coate în stomac, ieși în partea cealaltă a orașului. Constați că ai uitat de parfum. Bine că ai unul la birou. 

Ai apucat cel puțin să citești câteva pagini din cartea pe care o cari cu tine în sacoșă. 

Partea proastă e că mâine o iei de la capăt. Partea bună e că toate zilele sunt aproximativ la fel. Știi la ce să te aștepți. 

Îți aprinzi o țigară și privești buimacă de somn la cei care circulă în mașini de fițe pe faimosul bulevard. Ce viață monotonă au ei, bogații cartierului. 

Dacă eu nu reușesc să meditez, să fac duș sau sport în fiecare dimineață și din cauza asta nu voi fi milionară, e ok. M-am resemnat. Oricum, ce știu ei, milionarii, despre aventurile vieții noastre de muritori de rând?...