Amnezie Națională

Cu riscul de a repeta ce au spus alții, mai deștepți și mai informați decât mine, scriu astăzi despre România, țara fără memorie și fără conștiință.

De șase ani, pentru mine, Halloween-ul înseamnă doliu național, pentru că pe data de 30 octombrie 2015, moartea ne-a vizitat țara și ne-a arătat tuturor că împăratul chiar este în curul gol, doar că puțini dintre noi au priceput și au știut să vadă.

Acum șase ani au murit, în chinuri groaznice, 65 de tineri. Unii arși de vii, alții intoxicați cu fum, iar cei ce ar fi putut fi salvați au fost uciși de nepăsarea celor ce strigau în gura mare că "avem tot ce ne trebuie". Adevărul e că, dacă ai moarte, nu îți mai trebuie nimic...

Ce s-a schimbat de atunci în țara lui "Las-o mă, că merge și așa!"? Absolut nimic. S-au dat câteva amenzi, s-au deschis câteva procese, câteva personaje au făcut schimb de fotolii (oricum se aflau acolo de prea mult timp și îi cam înghesuiau hemoroizii să se ridice pentru a face loc altora). De ce aduc vorba de hemoroizi? Pentru că doar acolo îi doare pe mulți și nu din regret sau vină, ci pur și simplu pentru că aceste personaje sunt atât de stătute, încât a început să pută în jurul lor. 

Miroase a moarte de cum treci granița. Noi, românii, ne-am obișnuit cu izul de mormânt, ba chiar ne place, dacă am ajuns să mâncăm colivă pe post de desert; dar pe străini îi ia de nas de cum pun piciorul în țara asta.

Toți ar trebui întâmpinați cu un banner mare pe care să scrie cu litere de-o șchioapă "Bine ați venit în țara lui Alzheimer-Vodă! Aici moartea pândește la orice colț de stradă, dar stați liniștiți, că noi ne pricepem să facem niște pomeni din alea de se învârt după soare!".

Trebuie să ai mai multe perechi de coaie ca să trăiești în țara lui Știe-tot, țara lui Nu-mi Pasă, țara lui N-am. Ne place mereu să ne uităm în curtea vecinului de la sud de Dunăre și să facem mișto de capra lui, că, vezi doamne, e mai leșinată ca a noastră. Ne place să îl luăm peste picior pe ăl' mai amărât ca noi, dar nu privim niciodată la clasament pentru a conștientiza dracu' o dată că suntem numărul doi de la coadă. 

Stăm prost la școli și spitale, stăm prost cu igiena și lectura, stăm prost la infrastructură, stăm prost până și la vaccinarea gratuită, stăm prost la reciclarea selectivă. Dar suntem fruntași! Fruntași la dezinformare, fruntași la analfabetism, fruntași la sărăcie, fruntași la corupție, fruntași la infecții nosocomiale, fruntași la morți nevinovate.

Românului îi pasă doar de stomacul propriu. Dacă el râgâie a mici și bere de ce i-ar păsa de copilul ăla care se uită cu jind în farfuria lui mânjită cu muștar și care, cel mai probabil, se va culca flămând.

Strigau deunăzi în gura mare că le este încălcată libertatea doar pentru că sunt obligați să poate o amărâtă de mască, când unora le este încălcat dreptul la viață. 

Scriau prin presă despre urcarea PIB-ului la cerurile fiscalității, despre creșterea economică de basm. Eu nu știu ce zic ăștia, pentru că singurul basm în care mă simt transpusă, din ce în ce mai des, este Fetița cu chibrituri.

România suferă de amnezie, românii trăiesc în uitare și la fel vor și muri. În uitare.