Aurelia Chircu - Delicatețe de petală

I-ar plăcea să fie veșnic adolescentă, iubește să dăruiască și, ca și mine, este fană înfocată Stephen King.

La interviul din această minunată zi de miercuri facem cunoștință cu Aurelia Chircu

 

Bună Aurelia! Mulțumesc că ai acceptat să iei parte la acest “interogatoriu” amuzant. Promit să nu fiu blândă, cel puțin până la capăt, așa că să începem mai light. Cine este Aurelia Chircu în viața de zi cu zi?

Bună, Cătălina! Și eu mulțumesc. Sunt o vărsătoare căreia îi plac trandafirii, ciocolata, capuccino și cărțile, o fire introvertită, blândă, în general, dar și răutăcioasă, ușor răzbunătoare, dacă sunt călcată pe coadă. Iubesc mâncarea tradițională și majoritatea genurilor muzicale, în special, rock-ul.

Vorbește-mi puțin despre experiența ta în ale publicării.

Am început cu un roman Romance/ Fantasy, abandonat, apoi altul, Fantasy, pe care sper să-l refac într-o zi. Am publicat proză scurtă, peste 12 lucrări în reviste online. Primul proiect de roman finalizat a fost ”Din ștreang”, publicat la editura Bookmasters, în 2016. Însă publicarea și lansarea cărții la Bookfest nu au ieșit deloc așa cum îmi doream; nu am avut volumul prezent la lansare și au fost scoase apoi doar 30 volume, fără distribuție. Astfel, cartea nu există decât în biblioteca mea și în cele ale prietenilor/ cititorilor care au luat volumul de la mine. Al doilea roman, "Taina marchizului", a fost câștigător al concursului organizat de editura Petale scrise, în 2020.

Cum ai ales perioada și personajele pentru romanul Taina Marchizului?

Deși am început cu povești Fantasy, cu vampiri și alte personaje supranaturale, ignorând complet genul Romance, eram, totuși, atrasă de lucrări cu tente LGBT, de iubiri mai puțin obișnuite. Inițial, am vrut să scriu un soi de thriller, în care un tânăr amnezic află de la soția lui că a ucis un altul, care le-ar fi fost iubit amândurora. Era o povestire scurtă numită ”Rămas-bun”. Personajul masculin se numea Robert, iar cel feminin, Roxana. Am schimbat numele în Enrico, după cântărețul Enrico Caruso, iar Roxana este numele unei prietene, fostă colegă de serviciu, cu care am asemănat-o pe a mea din carte. Poveștile din alt secol, cu oameni ce-și vorbesc politicos, bărbați gentili și femei în crinoline mi-au plăcut întotdeauna. Dar am ales strict anul 1810 după ce am citit întâmplător despre carbonari și independența Italiei.

Ce citește Aurelia Chircu?

Într-un timp, citeam doar Fantasy, science-fiction, aventuri și thriller/polițist. Surprinzător, dar n-am prea citit historical romance, vizionând doar multe filme de gen. Sunt fană Stephen King, Anne Rice, și Dean R. Koontz. Totuși, cartea mea preferată este ”Crimă și pedeapsă” de Dostoievski, fiindcă m-a ajutat să trec peste o depresie. Următoarea ar fi ” Interviu cu un vampir ”. În prezent, citesc ”Treizeci și nouă de trepte” de John Buchan și ”Blestemul tâlharului mustăcios” de Irina Teodorescu.

Ce înseamnă pentru tine sintagma “autor de succes”?

Un autor care despre care a auzit majoritatea cititorilor, unii îl critică, alții îl adoră și el vinde vreo 20-30 de volume lunar.

Dacă ai putea alege o vârstă la care să rămâi veșnic, care ar fi și de ce?

Cred că 16-17 ani. Eu am fost crescută de bunici care au fost foarte stricți cu mine, practic, nu aveam voie să ies să mă joc cu copiii în curtea blocului, nu mergeam cu colegii în tabere, prin parc sau alte locații. Însă la 16 ani, a venit în București nepoata unui prieten din copilărie al bunicului și a stat un an la noi în gazdă. Ai mei erau concentrați asupra ei și astfel, eu am avut un pic mai multă libertate în acea perioadă.

 

Dacă ai putea retrăi o zi din trecut, care ar fi aceea și de ce?

Sincer, trecutul a fost destul de trist și n-aș vrea să-l retrăiesc. Dar mi-aș dori o zi din Ajunul sau ziua Crăciunului, poate 2016-2017, când bunicul, pe care l-am pierdut acum aproape cinci luni (și a cărui dispariția mă va face să sufăr tot restul vieții ) , era sănătos mintal (demență) și mă bucuram împreună cu el și cu mama de cadouri, de dulciuri și de bradul împodobit. Recunosc că mi-e greu să-mi închipui acestea fără să plâng ( și scuze, dacă am stricat interviul ), însă da, acele clipe aș vrea să le retrăiesc. 

Care a fost ultimul cadou pe care l-ai făcut cuiva?

Îmi place să dăruiesc cadouri, dar nu o fac prea des fiindcă nu am cui. Sinceră sa fiu, nu știu, poate a fost ceva dulce sau flori oferite mamei.

Este ceva ce ai vrea să adaugi? Ce ai dori să le transmiți cititorilor acestui interviu?

În primul rând, îmi cer scuze dacă i-am întristat cumva. Le recomand să citească mult, orice gen, autori români și străini deopotrivă, fiindcă din orice carte se poate învăța ceva. Să le facă mici cadouri celor dragi, din când în când și să găsească frumusețea fiecărei zile. Mulțumesc pentru interviu!

 

Iar eu mulțumesc pentru răspunsuri. 💗

Taina Marchizului, ultima carte a Aureliei o puteți găsi aici. Click pe link, dragilor!