Degetul de sacrificiu

 

Respir pe juma de nară (înfundată și aia) și molfăi în lene o boabă de strugure, numărând în gând dățile în care am făcut pe bunul samaritean pentru persoane care nu meritau. Mă opresc la un moment dat, pentru că pierd șirul asistaților, și îmi privesc manichiura proaspătă, ce m-a costat cât patru cărți. Asta e, coconia se plătește, la fel și prostia.

Știți vorba aia "Dacă îți dau un deget tu vrei toată mâna."?

Pentru mine degetul ăla este un fel de deget de sacrificiu. La un moment dat se va toci și va obosi, iar locul său va fi preluat cu brio de cel mijlociu. Mijlociul este chiar nerăbdător, abia așteaptă să îl vadă pe bietul deget de sacrificiu obosit și în genunchi. Este nerăbdător și neastâmpărat ca un cal nărăvaș pe care l-ai ținut în grajd o iarnă întreagă. Vrea el să fie cel sacrificat.

Va veni o vreme când îi voi scoate căpăstrul și botnița (feriți-vă atunci că s-ar putea să dea din copită și să arunce cu pișat) și îl voi lăsa liber pe plantația creierelor subnutrite. Să vezi atunci jale și înjurături, dar, vedeți voi, asta îi este hrana de bază.

Deocamdată îl țin închis, departe de ochii oamenilor, iar el mă mârâie furios și flămând când mă apropii, ordonând să fie lăsat să se ridice din rândul celorlalte patru. Îmi face semn cu unghia sa lăcuită spre amărâtul de sacrificiu, iar eu îi spun că-l înțeleg, dar să mai rabde puțin.

Tresare furios la mesajul RO-Alert, care ar fi în stare să ridice și morții din mormânt, aproape implorând să fie folosit. Știe cât de inutile sunt căcaturile astea de mesaje pentru mine. Oricum nu ies din casă cu săptămânile. Cred că și lui îi ajunge atâta izolare. Îi e dor și lui să atingă o balustradă la metrou, să numere niște bani după ce a fost umezit cu grijă, dar ne aflăm în aceeași situație și trebuie să învățăm să ne obișnuim cu asta. 

Poate că la iarnă îl voi lăsa liber, dar voi avea grijă totuși să îl protejez sub mănușă. Doar nu vreau să îmi înghețe noul deget de sacrificiu.

Dacă și voi aveți măcar un deget din ăsta nărăvaș, vă sfătuiesc să citiți Dama de pică și să îi mai lungiți din când în când lesa nefericitului, că altfel s-ar putea să turbeze. Click pe link, dragilor!