Fiori pe acordurile unui Recviem pentru umbre

V-ați prins din titlu, că aceasta este o carte ce dă fiori, dar și o poveste la fel de înșelătoare ca și umbrele despre care vorbește.

Cartea începe cu tânăra Angelica, asistenta medicală ce își caută logodnicul dispărut fără urmă. Deși aceasta vorbește încă de la început despre un trecut pe care îl dorește uitat, am fost acaparată de detaliile ciudate și de descrierile împrejurimilor, scoase parcă dintr-un film regizat de John Carpenter, uitând de povestea "ascunsă la vedere" a Angelicăi.


"Totuși, imaginea era dezolantă în acel moment, mai ales când vechiul conac semăna cu un castel înfricoșător. În loc de garguii din filmele de groază, pe coloanele acoperișului erau sculptați lei. Angelica deja își făcuse o părere despre ei: o familie bogată și putredă până în măduva oaselor." 


Facem apoi cunoștință cu Serafina, neobișnuita soră a lui Marius (logodnicul dispărut) și observăm cum, încetul cu încetul, autoarea o transformă în personaj principal, Angelica rămânând în penumbră o bună bucată din carte. Odată ajuns la sfârșit înțelegi și de ce se întâmplă asta.


"Femeia din fața ei avea un păr negru și lung, era palidă și paloarea pielii ei ieșea mai mult în evidență din cauza rochiei roșii de catifea, dar ceea ce o făcea cu adevărat intimidantă erau ochii ei ciudați, de un căprui deschis, aproape galbeni, cu străluciri de jăratec."


Tot ce se întâmplă la conacul familiei Dei este pus automat sub semnul bizarului. Ciudat și intrigant este faptul că  în timpul lecturii, ajungi să simți senzația constantă de frig, creată prin cuvintele împletite cu măiestrie. Eu am avut nevoie de o pătură extra, deși centrala bubuia de căldură. Nu mai spun despre curiozitatea care te roade cu fiecare mic detaliu descoperit. Aceasta este de fapt o tactică de distragere și, când îți dai seama, este prea târziu, iar piesele de puzzle au fost deja asamblate chiar sub nasul tău, fără să observi.



Angelica descoperă, în vechea cameră a lui Marius, un jurnal misterios, ce își dezvăluie cuvintele treptat, lăsând impresia unui conținut magic. Oare e magie? Aflăm din paginile acestuia despre o copilărie zbuciumată, despre tragedii și orfelinate, suspiciuni și întrebări fără răspuns. Ca și cititor, mi-am pus toată încrederea în amintirile scrise, ce par extrase din mintea unui tânăr plin de îndoieli.


"24 august 2003 - A trecut așa mult timp de când n-am mai trecut pe la conac! Aproape un an... Nu am simțit nevoia să țin un jurnal, dar de câte ori vin aici, încep să scriu în vechiul meu caiet. E obișnuință, probabil."


Știți ce se spune, că fiecare om are cel puțin un schelet în dulap... Am descoperit în cartea asta că nimic nu poate fi mai adevărat, așa că pornim pe urmele indiciilor și facem pe detectivii, încercând să descoperim adevărul înainte de încheierea cărții.

Iar dacă mă întrebați despre umbrele din titlu, vă dezvălui faptul că ele sunt mereu acolo, printre rânduri, așteptând să fie scoase la lumină, implorând să li se facă dreptate.


"Umbrele celor morți strigă numele criminalului, iar eu le voi cânta recviemul"


E posibil ca aceste impresii să va fi băgat și mai tare în ceață, dar trebuie să știți că intenția mea nu a fost de a vă clarifica ce se întâmplă în carte, ci de a vă îndemna să o citiți. Vă jur pe umbre că nu veți fi dezamăgiți de acest Thriller supranatural.

Dați click pe link, sau căutați pe Google și descoperiți misterele create de Ioana Mihaela Curaleț. Click pe link, dragilor!


PS: Se apropie Halloween-ul, considerați cartea aceasta un cadou perfect pentru iubitorii de mistere supra-naturale.






 

Comentarii

Postări populare