Sabotaj

Aseară m-am simțit mizerabil. Nu pentru că a picat Facebook-ul și toată suita sa de rețele de socializare, ci pentru că m-a lovit o răceală cruntă, din aia cu gât inflamat și muci până în barbie. Am luat două pastile și m-am băgat în pat la 8. LA OPT! N-am mai făcut asta de când am fost răcită ultima oară, adică acum doi ani.

Dar aseară, după multă vreme, a fost liniște. Mă apucasem de citit Vicios, cartea Alexandrei Condrat, și m-am putut bucura de lectură fără întreruperile constante de pe grupul de WhatsApp al părinților isterici, fără zecile de notificări de la Facebook, sau înștiințările de live-uri anoste de pe Instagram. Oricum nu aveam chef să îmi benoclez ochii deja roșii în ecranul telefonului, pentru a afla nimicuri.

M-am amuzat copios închipuindu-mi-l pe Zuc plimbându-se nervos prin centrul de comandă și afișându-și fața de android marca Star Trek, de parcă zici că și el a fost construit pe planeta Omicron Theta, nu pe amărâtul ăsta de Pământ (dacă n-ați urmărit Star Trek în copilărie, habar n-aveți ce ați ratat!). Oare câte camioane de Extraveral a înghițit sărmanul în cele șapte ore de shut-down? Oare câte teorii ale conspirației i-au trecut prin căpșorul ăla cu ochi lipsiți de expresie? Pun pariu că "sabotaj" a fost cuvântul care l-a mângâiat pe buze în tot timpul ăsta.

Apoi mi-am dat seama câtă disperare trebuie să fi fost pe capul influencerițelor de pe Insta în momentul în care și-au dat seama că nu-și pot posta rutina de seară și că nimeni nu le va întreba ce își doresc să viseze în timp ce ațipesc fals, cu fața proaspăt fardată, pe măsuța de machiaj cu scaun îmbrăcat în plus roz. Cât de ofticați trebuie să fi fost politicienii care nu au mai apucat să își împărtășească pe Facebook minciunile cele de toate zilele, pe care le rostesc în loc de Tatăl Nostru. Făcând o mică paranteză, sunt sigură că în timpul acestor "rugăciuni" în loc de mâini împreunate, țin degetele mijlocii la vedere, chiar își tastează mesajele cu iz de căcat folosindu-se de ele și murmurând cu limba între dinți "La multă mu... pardon... milă!".'Ai de capul meu! De fapt, 'ai de capul lor! 

Da, frate, asta am ratat eu aseară în timp ce citeam.

Recunosc, am o rutină de lectură foarte ciudată, pentru că, de regulă, citesc câteva pagini, fac o pauză de țigară (acum mă veți certa și mă veți atenționa că tutunul nu face bine sănătății - DA, știu, scrie pe fiecare pachet) și în timpul pauzei mă mai amuz cu câte un filmuleț sau postare de pe una din platformele sus-numite. Ei bine, aseară, nu am avut parte nici de social-media și nici de fumat pentru că, ce să vezi, am uitat să îmi cumpăr țigări. Nici până acum nu am ajuns la magazin pentru că sunt, cum spuneam, nițel răcită și dacă mă vede tanti vânzătoarea că îmi trag mucii pe sub mască mă va încadra fără drept de apel la covizi. Așa că aștept ca soțul meu să îmi curme agonia și să meargă după țigări în locul meu. Apropo, el este nefumător.

Iată-mă, deci, sugând cu poftă dintr-o acadea, din aia pentru copii cu roșu în gât, și închipuindu-mi că trag în piept un fum imaginar, doar că acum simt doar aroma artificială de salvie și portocale. Ce să mai, am început să mă cert cu fie-mea pentru acadele. Acum chiar că e vai de capul meu!

Lăsați-mă deci să îmi suflu nasul și să mai înghit un Paracetamol. În timpul ăsta vă dau temă pentru acasă. Dați click pe link și vedeți ce e cu Dama de Pică. Eu închei aici, că nu vreau să vă transmit vreun microb prin wireless. Click pe link!