Sporturi naționale

 

Mâine este Ziua Educatorului, așa că mâine "nu se educă", iar copiii nu merg la școală. Întreb și eu, pentru un prieten, dacă de Ziua Medicului nu am avea nici un medic în spitale oare ce s-ar întâmpla? 

Nu vreau să par rea, luați totul ca pe o neștiință (ceea ce și este),dar de ce nu se învață de Ziua Educatorului? Din respect pentru profesori? Mai bine dați-le salarii cum trebuie și instruiți-i, nu de alta, dar unii sunt cu materia prin Epoca de Piatra. Noi, ceilalți din câmpul muncii, nu avem și noi dreptul la o zi liberă? De ce nu se dă liber și de Ziua Sudorului sau de Ziua Managerului de Proiect? Sau astea se sărbătoresc toate la un loc pe 1 Mai, Ziua Muncii fără muncă? O altă zi liberă pe care nu am înțeles-o. 

Să nu mă înțelegeți greșit, îmi convine de minune să am o zi în care să pot freca menta, scrie, citi, deretica prin casă - fiecare după posibilități - dar de ce dracu' (Doamne, iartă-mă!) se numește Ziua Muncii? 

Nouă, românilor, ne place maxim să frecăm menta. Mă rog, eu în weekend am cules menta și am frecat lavanda, dar asta este altă mâncare de pește. Statul degeaba ar trebui ridicat la rang de sport național. Dă-o dracu' de oină! Știi ce mișto e să freci menta? E și un sport sigur (adică nu riști să îți dizloci vreun umăr aruncând o minge umplută cu păr de cal, bovine sau porc), iar la sfârșit îți și miros mâinile frumos. Cum? Nu știați cu ce este umplută mingea de oină? Dacă nu mă credeți căutați pe Wikipedia. Poate nu știați că bâta cu care lovești mingea se numește baston de bătaie. Daa, frate, bătaia este inclusă și ea în sportul național. Putea lipsi?

Dar să ne întoarcem la frecatul mentei și la zilele libere acordate aleator. Am pornit de fapt de la Ziua Educatorului, care pe vremea mea nu exista. Câtă nedreptate! Dar îmi aduc aminte că aveam profesori care își luau porția de zi a educatorului oricând aveau chef. Nu le ardea de predat în ziua aia, îți trânteau un test surpriză (Sau ați uitat de celebra propoziție "Scoateți o foaie de hârtie!"?). Mai erau și cei care citeau ziarul (Da, da, pe vremea mea încă se mai citeau ziare tipărite - aveam un profesor care privea câte juma de oră pagina 5 din Libertatea. Oare ce-o fi văzând acolo?). Mai am exemple, dar unii dintre foștii mei dascăli s-ar putea recunoaște (restul sunt oale și ulcele). 

Unde voiam să ajung? Nu contează profesia, educația, volumul de muncă. Dacă vrem, noi românii, găsim oricând timp pentru frecatul mentei. Suntem cei mai inventivi la inventatul scuzelor pentru neterminarea normei, pentru întârzierea la job, sau pentru plecatul mai devreme.

Dacă nu vă simțiți cu musca pe căciulă faceți rapid un test genetic. S-ar putea să aveți ceva rămășițe de cromozomi nemțești prin voi. Numai aia nu știu ce înseamnă statul degeaba, sau cel puțin nu știau până nu i-au învățat ai noștri plecați peste hotare.

Că noi, românii, suntem și darnici tare. Dăm tot din casă, ne vindem pâinea de la gură și metodele de furt din gestiune, dacă asta ne scapă de muncă.

Hai, la cât mai multe zile libere și luați de citiți Dama de pică. Click pe link!