Zece zile - O poveste de nota ZECE

 

Hai, frate, că v-am ținut destul în suspans. Am să vă vorbesc astăzi despre Zece zile, ultima lansare de la Editura Stylished Books, semnată Silvia DF.

M-am apucat de citit cu inima cât un purice, pentru că are Silvia un obicei de a lăsa poveștile în coadă de pește, în timp ce tu, cititorul, îți blestemi zilele și plângi cu lacrimi de crocodil, după soarta nefastă a sărmanelor personaje.

Încă din prolog am înțeles că Zece zile este o carte dureroasă și chiar dacă eu nu am trecut prin asemenea drame, sunt mamă, iar drama Nataliei m-a marcat profund.

"În toată casa asta pustie sunt doar eu cu mine, plângând după încă o frântură a sufletului meu ce s-a transformat în cenușă și s-a ridicat în văzduh. A dispărut. A lăsat în pieptul meu încă un spațiu gol de mine, dar plin până la refuz de sânge."

Silvia crează personaje cu care nu poți să nu empatizezi. Trebuie să le iubești cu fiecare punct și fiecare virgulă, pentru că par rupte din cotidian, te aștepți să treacă pe lângă tine pe stradă, iar tu ai putea să le simți trăirile în priviri.

"Ce să zic acum?! Nu sunt bine, îmi e rușine de mor că am fost așa bleagă că era să încep cu stângul concediul! În ghips. Cu stângul în ghips, îmi completez singură în gând și abia mă abțin să nu îmi dau ochii peste cap."

Natalia este o femeie puternică ce trece printr-o dramă din care nu mai vede ieșirea (o sarcina pierdută și un divorț sunt două prăpăstii care, unite, formează un hău fără fund), iar autoarea i-a întins o mână de ajutor, ca o bună prietenă, și i l-a scos în cale pe chipeșul David. Mi-au plăcut mai multe chestii la băiatul ăsta, faptul că este protector și cald și zâmbitor, dar cel mai tare mi-a plăcut că este hotărât. Știe ce vrea, iar el o vrea pe Natalia. Natalia lui. Știe că femeia asta palidă și tristă are nevoie de un suflet alături, iar el i-l pune pe al său la dispoziție. Are zece zile la dispoziție pentru a o transforma pe Natalia, în Natalia lui.

"Trupul mi se înfioară complet, atunci când degetele sale încep să se joace lent cu cele câteva fire de păr, care îmi acoperă obrajii.

- Îți repet, eu m-am oferit să îți fiu bandaj, dar nu te pot ajuta dacă nu mă așezi pe rană."

Cartea este subțire, puțin peste 200 de pagini, dar se citește greu. Suferința trebuie înțeleasă și culeasă dintre rânduri, de aceea necesită o mare putere de concentrare. Citești practic jurnalul unei femei în depresie și încerci să îi înțelegi trăirile, chiar dacă tu nu ai trecut prin ele. Unele pasaje sunt de-a dreptul sfâșietoare, ajungând să termini povestea având un nod în gât.

"Sunt goală pe dinăuntru, pustie pe dinafară, măcinată de gânduri și sentimente, lucru ce s-a impregnat atât de tare pe chipul meu, de parcă întreaga-mi suferință e doar o ștanță ce îmi marchează pe chip durerea din suflet."

Oare va regăsi Natalia puterea de a se ridica din propria cenușă? Oare va accepta mâna întinsă spre ea cu atâta blândețe și oare va găsi curajul de a iubi din nou?

Asta rămâne să aflați răsfoind cartea. O găsiți aici, cu un simplu click!

Click pe link, dragilor!