AMN3ZIA - Un roman psihologic tulburător

Un hexagon amoros atipic, ce ascunde în întunericul său mai multe cercuri vicioase decât vă puteți închipui.

Am asemănat oarecum zbuciumul și unele trăiri ale Anei, cu cele ale lui Rachel Watson, personajul principal din romanul Paulei Hawkins, Fata din tren.

Sfârșitul, deși previzibil, îți lasă un gust amar, așa cum de fapt întreaga carte te face să îți pui întrebări despre propria existență și despre Dumnezeu.

"Părea o umbră ce lingea pereții clădirilor, prelungindu-se peste mașini și alei, întretăind luminile felinarelor, sau ale barurilor uitate deschise până dimineața. Pe deasupra, obișnuia să vorbească singură;"

Romanul AMN3ZIA trebuie citit cu atenție. Numărul relativ mic de pagini este înșelător, la fel ca și acțiunea, pentru că totul trebuie, înainte de toate, rumegat. Subiectul cărții este cam întortocheat, dar numai așa putem pătrunde înăuntrul minților chinuite, nu?

Facem cunoștință cu Ana și Ioana, două personaje construite oarecum în oglindă, asta pentru că Ioana dorește să se elibereze de trecut, iar Ana îl caută cu disperare, încercând să își amintească frânturi din viața sa dinainte de amnezia provocată de un "accident".

"Prezentul începuse să dea semne că se condensează, că se centrează pe o singură imagine, pe o singură semnificație... după care a intrat într-o expansiune dementă în care nimic nu mai conta și nimic altceva nu mai exista în afară de ea și de copii."

Avem de asemenea de-a face cu o grămadă de pattern-uri bolnăvicioase, tulburări psihice și psihologice, tentative de suicid și alte astfel de evenimente menționate pe tot parcursul cărții. Este amintit deseori cuvântul accident, față de ceea ce i s-a întâmplat Anei, iar cititorul este ținut cu sufletul la gură până când ne dăm seama că accidentul este de fapt un om.

Un om care a mai "accidentat" alți oameni, pe unii lăsându-i cu sechele psihologice pe viață. Cert este că nici unul din personajele acestei cărți nu cunoaște fericirea, chiar dacă, uneori, au impresia că pot întinde mâna și că o pot atinge.

"Apoi, brusc, a avut revelația răsturnării de situație. Mintea i s-a luminat. Sufletul i s-a luminat. Și-a adus aminte că este, iar, o femeie împlinită și fericită. Că, în sfârșit, a avut dreptate."

Trauma sădește în conștiința noastră sămânța suspiciunii, iar din aceasta încolțesc scenarii pe care, la un moment dat, nu mai reușim să le deosebim de amintirile reale. Mintea noastră, atât de complexă, plăsmuiește imagini ale unor acțiuni ce nu s-a întâmplat vreodată și îndreaptă greșelile pe care le-am săvârșit în trecut. Totul se șterge cu buretele, iar în loc rămân liniștea și binecuvântatul nimic.

O carte psihologică, o revelație care deschide o Cutie a Pandorei, dar care uită să o mai închidă la loc.

O găsiți la Bookzone. Merită!