LM Aria - în căutarea comorilor uitate

Pentru ea, scrisul este eliberator, un catalizator pentru acest mecanism numit atât de banal existență umană. Puterea ei vine din scris, iar puterea scriiturii sale vine dintr-o latură a ei foarte bine ascunsă la vedere. Viața autoarei LM Aria este o continuă căutare.

Sunteți curioși de răspunsurile ei?

 

Bună! Îți mulțumesc că ai răspuns provocării  și sper să te distrezi răspunzând întrebărilor mele, dar spune-mi mai întâi câte ceva despre tine.

Bună. Îți mulțumesc foarte mult pentru ocazia oferită. Deseori, ezit să scriu despre mine. Prefer să fiu surprinsă de vârful peniței celor care mă cunosc sau îmi apreciază lucrările. Totuși, pentru a onora această invitație, voi împărtăși câteva aspecte mai puțin cunoscute lumii largi. Sunt născută pe nouă august, sub semnul zodiacal Leu. Îmi place să cred despre mine că sunt ambițioasă și, mai mult de atât, pasionată de tot ceea ce este învăluit în mister. De mică m-au atras casele părăsite pentru că, în mintea mea, acestea ascundeau o comoară care îmi era destinată. Și la momentul actual, tezaurul pe care mi l-am imaginat în anii copilăriei se lasă așteptat. Dar nu renunț! Probabil aceste căutări m-au determinat să apuc drumul scrisului (pe lângă un eveniment trist din viața mea). Intuiția îmi spune că, în realitate, cărțile pe care le las în urmă constituie comoara pe care o caut de atâta vreme.

Scriu sub pseudonim, iar thriller-ul psihologic ”Ajută-mă să-mi amintesc” a marcat debutul călătoriei mele în universul scrisului. Povestea din primul volum își găsește continuarea în cel de-al doilea, care va vedea lumina zilei curând, sub egida Ink Story.

Pentru a reveni la aspecte mai pământești… nu-mi place lâmâia. Și nu mânânc carne de vită de aproximativ șase ani, din motive personale.

 

Vorbește-ne puțin despre cărțile tale. Cum ai ajuns să le scrii și care dintre personaje ți-a rămas mai tare la suflet?

Am ajuns să scriu serios acum cinci ani, când mi-am pierdut bunicul. El este cel mai important motiv pentru care m-am apucat de scris. Cărțile mele, toate, sunt dedicate lor (atât celor din partea mamei, cât și a tatălui). Pe de altă parte, am ajuns să iubesc anatomia datorită tatălui meu. Când eram mică și învățam pentru această materie, el mă ajuta cu mare vervă. Și cred că mi-a transmis și mie pasiunea din vocea lui. Motiv pentru care majoritatea cărților mele sunt cu și despre crime. Și acum, când anumite detalii despre anatomie mă aruncă în neant, îmi sun tatăl. Personajul pe care îl îndrăgesc cel mai tare, este din a doua mea carte (un thriller polițist); este vorba despre detectivul Derek Smith. Din momentul în care l-am creat a fost ceva special; un anume "click". În același timp, l-am supus unui număr mare de greutăți; poate că și acest lucru a contribuit la intensitatea legăturii dintre mine și el. Urmează, curând, un nou volum cu el. Ca să vă dau un indiciu de culise, este posibil să mă inspir din stilul celebrei Agatha Christie, cea care l-a avut pe Hercule Poirot ca personaj într-o serie de cărți. Sper doar ca detectivul meu să supraviețuiască imaginației mele…

Am observat recent o schimbare de macaz. Ce alte minunății literare mai ai în plan?

Presupun că schimbarea despre care vorbești se referă la fosta și actuala editură. Este adevărat, acum toate cărțile mele vor putea fi găsite la editura Ink Story. Este recent creată, dar care are planuri mărețe. Pot spune că suntem pe aceeași lungime de undă. Sunt foarte mulți autori debutanți și autori în devenire. Susțin autorii români nu pentru că sunt și eu unul, ci pentru că avem potențial, poate chiar la fel de mare ca al celor străini. Citesc foarte multe recenzii, mai bune sau mai puțin bune, dar foarte puține ale autorilor străini și asta pentru că pe aceștia nu-i interesează atât de mult opinia publicului. Un exemplu elocvent este Stephen King. Îi iubesc romanele, dar numai prin prisma primelor cărți, care aveau în jur de 300-400 de pagini și erau bine structurate. Ultimele, de 700 de pagini și cu scris mărunt, mi se par greu digerabile. Dar, revenind la ideea de mai sus, el știe că este faimos și nu-l interesează de zecile de pagini care sunt scrise pe lângă subiect și plictisesc cititorul. Pe când noi, românii, suntem într-o alertă constantă.

Cât despre "minunățiile literare", cum le-ai numit tu (și-ți mulțumesc), spuneam că urmează un al doilea volum al cărții mele de debut și o a doua carte din seria cu detectivul Derek Smith. De curând am terminat de scris o poveste de groază, care o să apară la anul, în octombrie. Sper din suflet să le placă tuturor cititorilor mei! Bineînțeles, mai am și alți ași în mânecă, pe care îi voi dezvălui pe rând, alături de editura Ink Story.

 

De ce ai ales să scrii sub pseudonim? Este o modă sau o metodă de a-ți păstra adevărata identitate secretă?

Am ales să scriu sub pseudonim pentru că așa pot scrie liber. De asemenea, pentru moment, doresc să îmi păstrez viața personală neatinsă. Sunt sigură că la un moment dat voi ieși din anonimat, dar nu știu când se va întâmpla acest lucru. ☺

 

Cu ce personaj fictiv (din orice carte sau film) te identifici cel mai mult? De ce el/ea?

Aș prefera să spun că nu mă identific cu niciunul. Pentru că filmele la care mă uit sunt, majoritatea, de groază sau thriller; același lucru este valabil și pentru cărțile pe care le citesc. Iar deseori, sfârșitul acelor personaje nu este unul bun. ☺ Rar citesc cărți de dragoste, Fantasy ori SF. Nu pentru că nu îmi plac, ci pentru că nu sunt genul meu. Totuși, mi-am promis ca din Decembrie încolo să citesc cel puțin una din fiecare categorie.

 

Care este primul lucru pe care îl faci când te plictisești?

Deși întrebarea pare simplă, în fond este complicată. Sunt foarte multe lucruri pe care le fac dacă ajung să mă plictisesc, deși asta se întâmplă rar. Câteva variante ar fi: ies cu câinele la plimbare, pictez, fac lego tehnic, vorbesc la telefon sau citesc. Pe când dacă sunt nervoasă sau supărată fac curățenie în toată casa. ☺

 

Ce citești? Recomandă-mi câteva dintre cărțile tale preferate. 😊

Aș începe cu Fangirl – scrisă de Rainbow Rowell, apoi Captiv în poveste – de J.A. White. Seria întreagă George's secret key to the universe – de Lucy și Stephen Hawking. Cât despre autorii români… toți. Cel puțin cei pe care i-am citit de curând: Simona Tănăsescu, Raluca Butnariu, Otilia Mazilu și mulți, mulți alții.

Este ceva ce ai dori să adaugi? Ce le transmiți celor ce citesc acest interviu?

Un mesaj pentru autorii români: continuați să scrieți! Nu renunțați!

Le mulțumesc tuturor celor ce își răpesc din timp pentru a-mi citi cărțile. Îți mulțumesc, Cătălina, pentru prilejul oferit.

 

Mulțumesc de răspunsuri!

 

Dați o fugă pe Goodreads și aflați mai multe despre cărțile ei. Promit să merite!