Oracolul din gimnaziu cu Mihaela Curaleț
Sunteți curioși să vedeți cum a răspuns Miha la
zurli-întrebări?
Bună, Miha. Îți mulțumesc că ai acceptat să faci parte din
acest proiect minunat. Încerc să aduc autorii mai aproape de cititorii lor și
sunt sigură că aceștia (nu zic că și eu) ar dori să afle mai multe despre tine.
Ce consideri tu că ar trebui să știm despre tine – the good
stuff only?
Mulțumesc și eu pentru timpul acordat.
Sunt un om simplu cu o imaginație bogată, sper, care are o
traistă cu povești de dăruit lumii.
Acum te iau ca la Oracolul din gimnaziu: Vârstă, zodie,
actor preferat, ce muzică asculți, știi tu…. Chestii din astea și ce mai vrei
tu să ne spui. 😊
Sunt un Scorpion de 26 de ani. Actor preferat? Surpriză, nu
am. Totuși, la muzică... Cred că singura melodie pe care aș putea să o ascult
nonstop e „I would do anything for love” de Meatloaf, dar am o grămadă de
compozitori preferați și îi ascult des când scriu, deși de la o vreme prefer
ASMR-urile de toamnă sau Halloween. Câțiva dintre aceștia sunt Thomas
Bergersen, Brunuhville, Adrian von Ziegler, Ivan Torrent, Songs to your eyes,
Phil Lober, Phill Rey, Piotr Musical, Felicia Farrere, Julie Elven, Eurielle și
mă opresc aici, am dat deja prea mulți.
Vorbește-ne puțin despre cărțile tale și experiența de
publicare. Eu am găsit o mare diferența de stiluri între Mireasă de sacrificiu
și Recviem pentru umbre.
Primul meu roman a fost Făuritoarea de Vise, publicat pe
Wattpad cândva și la care lucrez acum și sper să-l termin până la începutul
anului viitor. Pentru că am fost încurajată să îmi și public cărțile, am
încercat la multe edituri și am fost surprinsă de nepăsarea unora de a-mi oferi
măcar un refuz categoric sau dimpotrivă, am primi laude din partea unor
editori, dar când a venit și vorba de publicare nu mi-au mai răspuns deloc. Am
încercat și la unele concursuri, dar acolo rezultatele se cunoșteau de dinainte
de a trimite oamenii manuscrisele. După astfel de experiențe, îmi pierdusem
orice speranță legată de publicare și am vrut să renunț, totuși, la câteva zile
după aceea am primit vestea că am câștigat la concursul editurii Petale Scrise.
Stilurile dintre Recviem și Mireasă diferă pentru că la cea
de-a doua mă îndepărtasem mult de zona mea de confort și am scris pentru prima
oară un romance, dar voi încerca pe viitor să repet experiența.
Care este sursa ta de inspirație? (eu vreau de fapt să aflu
ce te-a inspirat pentru Serafina 😊)
Orice poate servi ca sursă de inspirație. După Ela din
Făuritoarea de Vise (care e personajul meu de suflet având în vedere cât de
mult i-am împrumutat din personalitatea mea) voiam să schimb puțin stilul și să
încerc ceva polițist, fiind mare fană a cărților cu Sherlock Holmes, Poirot sau
miss Marple. Dar voiam și un personaj feminin puternic cu care să rezonez, unul
care să fie interesant, misterios și periculos, care face pe maleficul și are o
atitudine rece față de necunoscuți și cunoscuți de altfel, dar care nu ar ezita
să ajute pe cineva în nevoie și nu ar aștepta ajutorul cuiva când îi stă în
putere să-și rezolve singur problemele. Venind pe jos dintr-o plimbare în oraș
și fiind o noapte de toamnă ploioasă și cețoasă, am avut deodată pe tot
parcursul drumului imaginea Serafinei, așa că imediat ce am ajuns acasă m-am
apucat de scris.
Ce citești și ce îmi poți recomanda, acum, pe loc.
Reginele războinice de Antonia Fraser și Bijutieri de
legendă. Momentan citesc cărți din care mă mai documentez pentru ce am în plan
să scriu eu și aleg cele istorice sau de medicină, dar ca genuri prefer
thriller și fantasy.
Ce înseamnă pentru tine un autor de succes?
Unul care atunci când anunță că lucrează la o nouă carte sau povestire, oamenii deja să
aștepte cu nerăbdare publicarea. Și atâta timp cât regăsești mereu aceeași
pasiune a scrisului, chiar și după zeci de ani, atunci ai deja succes pentru
tine, fie că te recunosc sau nu oamenii.
Dacă ai putea combina două animale pentru a crea un animal
unic, ce animale ar fi și care ar fi produsul?
Deja am făcut asta și nu doar cu două, ci și cu trei, dar e
secret deocamdată. Acum aș combina un iepuraș cu o pisică și ar ieși o iepică
(De la „epică”... Te-ai prins? Mă las de stand-up comedy în scris.)
Care este cea mai mare nebunie pe care ai făcut-o vreodată?
Eu de regulă sunt fată cuminte, dar și când fac câte o
năzbâtie... își pun alții mâinile în cap. Veneam într-o seară de la un
spectacol de colinde din centru și băusem cam mult vin fiert. Mai aveam trei
străzi și ajungeam acasă, dar am trecut prin fața unor porți deschise și am
văzut afară un cățel. Nu știu ce mi-a trecut mie prin cap la momentul
respectiv, că mă jucam cu cățelul care se luase după mine, dar cum nu se mai
ducea în curtea respectivă, l-am luat în brațe cu scuza că a doua zi urma să-l
duc înapoi. Bun, ajung acasă cu micuțul, dar nu m-am mai uitat deloc în urmă,
și acasă văd că se luase după mine nu doar cățelul, ci și mama lui și cei patru
frățiori. Părinții sunt deja obișnuiți cu aventurile mele, doar le-am adus
acasă o grămadă de pisici abandonate, ba chiar și o ditamai broasca țestoasă
cât un castron, iar când m-au văzut au zâmbit și mi-au zis că nu mai văd
cadouri de Crăciun pe anul ăla. Și eu am încercat să îi duc înapoi la stăpânii
de drept, dar cățelul cu care m-am jucat prima oară nu mai voia la ei, așa că
m-am ales totuși cu un cadou de Crăciun. Cu alte cuvinte, am furat câinii
vecinilor și i-am adus de bunăvoie și nesiliți de mine acasă.
Un gând de încheiere? Ce ai dori să le transmiți celor ce
citesc aceste rânduri?
Să fie sănătoși și bucuroși! Ah, și dacă au întrebări și
sunt dornici să mi le adreseze, pe o perioadă de trei zile o să ofer și
răspunsuri. Atenție, oferta e limitată și nu include autografe!
Ați auzit, dragilor! Profitați de ocazie!
Nu uitați să căutați cărțile Mihaelei. Jur că merită!
Comentarii