POVESTIRI CU FINAL NEAȘTEPTAT
Am început să citesc într-o seară de toamnă din paginile acestei cărți verzulii.
Mi-au ieșit în cale deschizătorii poveștii: FECIOARA DE GHEAȚĂ ȘI TRANDAFIRII SÂNGERII.
Citind rând cu rând, povestea întreagă, JUSTIȚIA SUPREMĂ eu mi-am dorit.
Prin sânge și lacrimi totul să treacă, spălând nedreptatea cu un nou răsărit
Răsfoind paginile una după alta, o DRAGOSTE MISTERIOASĂ în mrejele-i m-a prins.
Am zâmbit și am plâns dorindu-mi mai mult din poveste, dorindu-mi binele să fi învins.
Iar sufletul mi-e pictat de o mână invizibilă în suavele CINCI SUTE DE NUANȚE DE GRI,
Stârnind pasiuni și gânduri ascunse, prin cuvinte ce doar menestrelii pot făuri.
Citind am visat la noi începuturi, sperând... oh, acest VICIOS, dulceag sentiment,
Că mă aflu pe-o plajă, în murmur de valuri, cu un cocktail în mână. Un vis imprudent.
POVESTEA FANTASTICĂ abia acum începe, căci în vis mă trezesc măreț cavaler,
Pornind pe cărări de munte uitate, înfruntând dragonii pentru... un mic giuvaier.
Cu ființe ciudate, ce nu-s din lumea asta, LIMBAJ UNIVERSAL a trebuit să folosesc.
Lecturii am prins gustul într-atât, că mi-am dorit nespus să vă istorisesc.
În urechi îmi picură acum ȘOAPTE DE IUBIRE, promițând să-mi aducă amantul pierdut,
Căci fără a vedea prin ziduri opace, auzul mă-nșeală, acest mișel prefăcut!
Totul se pierde în neant, strat al vieții după strat, căci DOAR ATUNCI...
Apucându-mi viața de mână, înțeleg sensul supliciului conștiinței adânci.
Atunci prețuiesc CLIPELE TRECUTE, întrebându-mă de ce-am agățat existența în cui,
Uitând de propriul suflet, sărmanul, într-un colț întunecat, pradă oricui.
Încep să compun EPITAFUL UNEI IUBIRI pe care-am pierdut-o, dar găsesc altceva;
Ceva ce alină inimi zdrobite, promițând că numai credința le poate salva.
Deschid suspinând CUTIA PANDOREI, sperând ca trecutul să vindece vechile răni,
Dar răspunsurile apar, otrăvindu-mi prezentul, devenindu-mi cei mai aprigi dușmani.
Îmi cer dreptul la un APEL DE URGENȚĂ și aștept salvatorii de oameni, plângând...
În fața năpastei suntem egali cu toții, geaba-ncercăm s-o depășim alergând.
Mai știți cum veneau GHICITOARE ÎN VREME DE RĂZBOI, citind norocul în palmă sculptat?
Eu doar citesc din cartea asta minunată, ce vă oferă POVESTIRI CU FINAL NEAȘTEPTAT.
Antologia poate fi găsita aici.
Comentarii