Pentru mine, ziua de 1 Decembrie are o semnificație aparte.
Pe 1 Decembrie 2006 îmi părăseam țara chiar de ziua ei, iar aceasta a devenit ziua aniversară a exodului meu. Puteți citi în Dama de pică ce am simțit atunci și poate veți înțelege câte ceva, dar garantez că niciodată pe deplin.
Tot pe 1 Decembrie, patru ani mai târziu, îmi urcam vechiul rucsac în autocarul cu destinația București și luam decizia de a mă reîntoarce în țară, definitiv.
Peste câteva luni mi-am făcut curajul de a-mi transporta toate bunurile rămase în urmă, în frumosul oraș Wels, de la care nu am avut timp să îmi iau rămas bun așa cum se cuvine, și să mă mut cu toată agoniseala de o viață (două sacoșe imense de rafie, cu animal print 😁) într-o garsonieră anostă dintr-un bloc marcat cu bine-cunoscuta bulină roșie.
Veți spune poate că am îndurat umilințele străinătății pentru nimic, dar experiența este inegalabilă, iar rezultatul este acum la-ndemână oricui vrea să citească.
În cele 270 de pagini veți regăsi bucăți din viața mea de emigrantă și nu numai.
Vedeți așadar că data de 1 Decembrie nu reprezintă doar Sărbătoarea Națională a României ci și o sărbătoare personală, intimă chiar.
Ce sărbătoresc? Începutul unei aventuri care mi-a deschis ochii către alte posibilități, care mi-a arătat lumea de dincolo de graniță și m-a făcut omul care sunt acum.
Oricând, chiar și astăzi plâng ascultând imnul, iar pielea mi se face ca de găină, gândindu-mă că acum paisprezece ani îmi părăseam țara chiar de ziua ei.
Acum sunt iar pe meleagurile natale, putând să îi urez la mulți ani țării mele având conștiința împăcată că, întorcându-mă, i-am adus în dar experiența străinătății.
Dacă vreți să înțelegeți de unde mi se trage nebunia, dar și să mă cunoașteți, într-o variantă mai tânără și mai proastă decât cea de azi,
citiți Dama de pică, romanul meu cvasi-biografic.
Până atunci, LA MULȚI ANI, ROMÂNIA! LA MULȚI ANI, ROMÂNI, oriunde v-ați afla!
Click pe Link, dragilor!
PS: S-a umplut Facebook-ul de declarații de dragoste pentru bătrâna noastră țară. Toți afișează tricolorul de parcă ar fi rupt din rai...dar fac asta doar azi. Patriotismul ăsta de Online ma lasă mai rece decât posteriorul Moșului în Noaptea de Crăciun. Daca ne-am iubi așa mult țara, am ieși la vot, am strânge gunoiul după noi când plecăm de undeva, ne-am respecta unii pe alții chiar daca avem opinii diferite, ne-am abține să spunem ce nașpa e la noi si ce fain e-n Occident... Și occidentalii ăștia au primit și ei tot o bucată din pământul ăsta rotund, poate nu așa frumoasă și bogată ca a noastră, numai că ei au ales să aibă grijă de ea, nu i-au tăiat pădurile, nu i-au otrăvit apele, nu i-au secătuit resursele așa cu am făcut noi.
Am renunțat cu toții la a ne mai pune speranța în oamenii politici, aici vorbesc de bula mea de oameni frumoși și culți. Haideți, măcar acum în al doisprezecelea ceas, să începem să construim o țară pentru viitor, pentru copiii noștri, pentru bătrânii noștri, de ce nu, și pentru noi, ăștia care ne dorim să trăiască și capra vecinului. Haideți să fim mai buni decât noi, cei de ieri, nu mai buni decât ei, cei de mâine.
Schimbarea începe cu noi, uitându-ne în oglindă, nu peste gard. Haideți de astăzi să fim noi, cei care pun prima cărămidă, nu cei care aruncă prima piatră! Haideți sa ne fie fiecare zi o zi de sărbătoare, nu doar cea de 1 Decembrie. Haideți să ne iubim țara cu adevărat, nu doar pe Facebook!
La mulți ani, de ziua ta, Române! La mulți ani, Românie Dodoloață!
Comentarii