Dan Bițuică - Sunt un om fericit
Iată cum a răspuns întrebărilor mele.
De regulă prima întrebare într-un
astfel de interviu ar trebui să fie “Cine e Dan?”. Dar eu te întreb altceva.
Cine voia să fie copilul-Dan când va crește mare? Ce s-a ales din visurile
sale?
Copilul Dan chiar se poate considera
un om norocos, visurile sale s-au materializat cumva. Încă de mic, mi-am dorit
să devin scriitor, iar la maturitate mi-am descoperit această latură și am
reușit să scriu și să public chiar trei romane („Grilajul din fereastră”,
„Cântecul lacului”, „În zori, să mă ierți!”), în decursul unui singur an, și
încă mai scriu. Din acest punct de vedere, sunt un om fericit.
Vorbește-mi despre cărțile tale. Ce
trebuie să știe cei care nu te-au citit încă?
Celor care nu mă cunosc - ca scriitor
– le recomand să îndrăznească să-mi descopere poveștile și stilul de scris.
Știu că este greu să conving oamenii să mă citească, însă le trebuie doar curajul
să deschidă un roman de-al meu și apoi se vor convinge cine este scriitorul Dan
Bițuică. Cei care o vor face chiar nu vor simţi diferența dintre scriitura mea
alertă și a oricărui scriitor american contemporan. Ca și ale lor, poveștile
mele sunt originale și foarte captivante. Doar citindu-le, vă veți convinge și
mă veți cunoaște mai bine.
Ca autor recunosc că sunt
părtinitoare și iubesc unele personaje mai tare ca pe celelalte. Care ar fi
acele personaje îndrăgite de tine și de ce?
Această întrebare este complexă și,
ca să fiu sincer, este extrem de grea. Nu vreau să răspund la provocarea
lansată de tine, deoarece consider că aș nedreptăți multe personaje și nu ar fi
corect față de ele –toate sunt zămislirea minții mele- iar ca să încep să înșiruiesc personajele cu
bune și cu rele, chiar mi-ar lua mult timp, riscând să plictisesc pe cei care
vor citi aceste rânduri. În ciuda faptului că unele personaje sunt negative,
toate îmi sunt la fel de dragi, așa cum Dumnezeu ne iubește pe toți, fie că
suntem buni sau răi.
Cum crezi că se descurcă piața de
carte în România zilelor noastre?
Sincer, cred că destul de bine acum,
însă doar editurile care investesc bani în promovarea cărților și a
scriitorilor au de câștigat. Când vine vorba despre o editură mică, fără buget,
care se bazează exclusiv pe contribuția autorului, aceea nu va crește. E ca în
orice chestiune de viață, nu poți însămânța un singur bob și să aștepți să ai
hambarul plin. De obicei, aceste edituri nu investesc nimic și asta nu din
principiu sau rea credință, ci din lipsa banilor. Tipăresc tiraje mici, apoi nu
sunt bani pentru a le face cunoscute. Din păcate, totul înseamnă bani! În lumea
editorială, totul se petrece ca în ocean, peștele mare îl înghite pe cel mic,
lucru ce nu ar trebui să se întâmple într-o societate modernă. Singura
promovare pe care o au la îndemână rămâne rețeaua de socializare. Este gratis,
dar asta nu ajută foarte mult, așa că atâta vreme cât nu publici la editurile
mari, nu o să fii vândut.
Ce citește Dan Bițuică? Ai abandonat
vreodată o carte pentru că nu ți-a plăcut?
De obicei, citesc orice, mai puțin
romance, însă, ca să fiu sincer, am devenit mai pretențios. Dacă până acum vreo
zece ani nu abandonam nicio carte pe care o începeam, acum o fac, pentru că am
o bibliotecă generoasă pe care o completez lunar cu romane pe care cred că
le-aș putea citi. Consider că un roman care nu mă mai ține prins în povestea sa
e pierdere de timp și nu este corect față de celelalte, care își așteaptă rândul.
Deci, citesc și mă opresc atunci când romanul nu mă mai captivează,
abandonându-l uneori fără să regret.
Dacă ai putea adăuga un cuvânt în dicționar,
ce ar fi și cum ar fi definit?
CITIBUN – acesta este cuvântul pe
care l-aș implementa și ar face referire doar la cărți. Consider că ar ajuta
foarte mult cititorii care sunt în alegerea unui nou roman pentru lectură. L-aș
așeza pe prima filă a fiecărei cărți, ca o ștampilă, cum erau cele pentru
dosarele secrete: TOP SECRET.
Ce ai face altfel dacă te-ai întoarce
în trecut?
Cred că aș vedea altfel lucrurile
când vine vorba despre învățătură și școală. Tinerilor, care nu sunt axați pe
acest segment, sunt sigur că o să le pară rău la un moment dat. Îi sfătuiesc,
din toată inima, să îndrăznească să țintească
tot mai sus.
Ce ai vrea să le transmiți celor ce
citesc aceste rânduri?
Mi-ar plăcea ca oamenii care citesc
aceste rânduri – și nu numai ei - să
citească, să citească orice, pentru că din orice avem de învățat câte ceva. Nu
se întâmplă să prinzi între degete o carte pe care să o citești și din care să
nu rămâi cu nimic. La final, îndrăznesc să-i rog pe cei care citesc aceste
rânduri să aibă încredere și să deschidă și unul dintre romanele mele.
Mulțumesc de răspunsuri!
Aici găsiți cărțile scrise de Dan și vă asigur că merită citite:
Aici puteți citi un fragment din
romanul În zori, să mă ierți!
Comentarii