Literatura absurdului

 Poate nu vă spune nimic titlul ales pentru acest articol, dar dacă arunc un număr, să zicem 15.000, va sună cunoscut? Sunteți norocoși dacă nu și, cu siguranță, indignați dacă ați prevăzut despre ce voi vorbi azi.

Am încercat să îmi înfrânez pornirile de "blogger nebun" în a scrie despre ceea ce "se vrea a fi" știrea wow a momentului, cum că o carte cu și despre interlopi a vândut 15.000 de exemplare în 24 de ore.

Mulți m-au întrebat ce cred și voi exprima asta aici și acum.

Dacă știrea este neadevărată, atunci avem de-a face cu o tactică de marketing menită să șocheze, dar, cum românilor le plac șocul și groaza, s-ar putea să meargă ulciorul ăsta la apă chiar de mai multe ori.

Dacă știrea este adevărată (chiar dacă îmi doresc să nu fie) atunci sunt îngrozită de gusturile literare ale românilor. Nu am comandat cartea, nici nu intenționez să o citesc. Am mai spus asta și o să repet: Cărțile trebuie să aibă, măcar 1%, un rol educativ, iar eu în această "operă biografică" nu văd nimic educativ. Hai, dracu' să adăugăm un nou cod CAEN pentru meseria de interlop și ne-am scos cu toții. Am văzut că mai nou se fac cursuri de influensăr, hai să facem și cursuri de interlop, uite-așa, pentru că se poate!

Peste câțiva ani o să vedem, pe piață, cărți despre Floricica Dansatoarea, despre Vulpița și Viorel sau cum dracu' i-o chema, pentru că ăștia vor deveni simboluri ale prostiei naționale (dacă nu sunt deja), prostie care tinde spre extrem din ce în ce mai mult. Pun pariu că Floricica va vinde 30.000 de exemplare în juma' de zi.

Cărțile astea vor deveni Biblii ale spărgătorilor de semințe la colț de stradă. Zău, oameni buni, îmi doresc să vă văd citind, dar citiți naibii cărți, nu... (vă jur că nici nu știu cum să le numesc).

Eu folosesc hârtie igienică din hârtie reciclată, deci acolo ar fi chiar folositoare astfel de cărți cu și despre vedete, atunci și doar atunci aș plăti pentru foiletoanele cu pricina.

Aș vrea să văd  scriitori, ca Dan Lungu sau ca Radu Paraschivescu, vânzând atâtea mii de exemplare, nu în 24 de ore, măcar în 24 de zile.

Știți ce îmi doresc? Îmi doresc ca autorul cărții mai sus menționate să doneze banii ăia pentru proiectul său cu spitalele (măcar cu atât să contribuie și interlopii la economia țării), chiar dacă punerea în vânzare a acelei cărți mi-a ciuntit impresia despre el.

Hai v-am pupat!

S-auzim de bine și de cărți bune!

PS: Nu uitați că și Dama de pică este o carte cvasi-biografică, doar că ea n-a ajuns la 15.000 de exemplare vândute. Cine dracu' vrea să afle povestea unei tipe care a muncit cinstit și nu a comis nici o infracțiune.