Anida Lasto - femeia cu un milion de gânduri

Nu a plecat urechea la părerile celor ce nu i-au dorit succesul sau poate nu au văzut în ea sclipirea  pe care deja au descoperit-o atâția cititori. Cărțile ei, de o încărcătură psihologică extraordinară, sunt dovada că gurile rele s-au înșelat amarnic și că un autor român poate excela pe piața literară.

Despre cine e vorba? Sunt sigură că ați auzit până acum de romanele ei ZUZI și ZUZU, așa că astăzi v-o aduc într-un interviu inedit pe Anida Lasto, femeia cu un milion de gânduri.

Bună Anida. Îți mulțumesc că ai acceptat să iei parte la acest proiect de suflet și să răspunzi la câteva întrebări. Înainte de a afla despre autoarea AnidaLasto, aș vrea să îmi spui cine este omul  Anida Lasto.

Bună, Cătălina, înainte de toate îți mulțumesc pentru invitația de a face parte din acest proiect! Urmăresc cu drag conținutul promovat de tine și mă bucur să mă aflu printre cei care participă la această inițiativă lăudabilă.

Anida Lasto este un om empatic, dar și critic. Pun mare preț pe sistemul de valori în care adevărul, oricât de brutal se arată, este de preferat în locul unor minciuni frumoase. Apreciez profunzimea, bunul-simț, corectitudinea. Detest superficialitatea. Așadar, omul din spatele numelui este comunicativ, optimist, direct și totuși imperfect.

Cum te-ai hotărât să scrii și cum au apărut ideile pentru ZUZI și ZUZU?

Începuturile tentativelor mele literare au ținut de o conjunctură de moment. Acum aproximativ 19 ani am început să scriu proză scurtă și poezie, am participat la câteva concursuri literare, împinsă fiind de la spate de câțiva mentori, care îmi repetau că am talent în direcția asta. Pe această cale doresc să le mulțumesc și să subliniez importanța oamenilor care cred în noi și ne așază pe umeri, delicat, o pereche de aripi. Însă pentru a putea zbura, avem nevoie și de curaj, nu doar de aripi. La polul opus, se găseau multe voci în jurul meu, care îmi repetau neîncetat faptul că scrisul e o prostie, nu se reușește în domeniul acesta, mai ales în România, că voi muri de foame, și alte replici limitative din această categorie. Deși rezultatele concursurilor respective erau întotdeauna un mic succes, am ales să pornesc pe acest drum doar atunci când am decis că nu doar foamea stomacului trebuie satisfăcută, ci și foamea sufletească. Am ales să nu mai scriu doar pentru mine, ci și pentru toți cei care doresc să mă descopere.

Inițial, a fost doar ideea cărții ZUZU – fiind și cartea mea de debut . Deoarece am început să ne desfășurăm o bună parte din existență în mediul online, se poate observa ușurința deschiderii sufletești din spatele unui ecran, însă purtarea unui set de măști în viața reală. Am considerat că e binevenită o carte care poate explica mai detaliat psihologia relațiilor începute online. Și nu mă opresc aici, anul acesta intenționez să public o nouă carte – Liber pe Tinder – care va avea ca subiect legătura începută pe Tinder a celor doi protagoniști, dar și modalitatea prin care au loc conexiunile pe această aplicație. Se dorește a fi o carte cel puțin savuroasă, diferită ca stil de ce am scris până acum.

ZUZI a venit din dorința de a aduce în prim plan un set de trăiri reale între cei doi protagoniști, cu atât mai mult cu cât ZUZU este o carte îndrăgită de cititori.

Dialoguri cu sufletul este o carte cu o încărcătură psihologică deosebită. Cum te-ai documentat pentru scrierea ei? Ce ai învățat scriind această carte?

Dialoguri cu Sufletul mi-este cea mai dragă dintre toate scrierile de până acum. ZUZU și ZUZI sunt mai ușor de digerat am putea spune, Destin în pași mărunți este complexă prin prisma alăturării a nouă autori ce tratează probleme sociale, cum ar fi lupta cu cancerul, abuzul domestic, homosexualitatea, traiul pe străzi, însă Dialoguri cu Sufletul are într-adevăr o încărcătură psihologică deosebită. Depresia nu trebuie trecută cu vederea, nu este un moft ori o invenție contemporană, ci o problemă cât se poate de serioasă. M-am documentat despre ideația suicidală, sunt pasionată de mulți ani de psihologie și mă documentez temeinic din acest domeniu, independent de activitatea scriitoricească deoarece fiecare dintre noi ar trebui să fim preocupați atât de sănătatea emoțională, dincolo de cea fizică, cât și de cunoașterea funcționării complexului uman din această perspectivă.  

Deși sună clișeic, pot spune că în această situație cartea m-a ales pe mine, nu eu am ales cartea. Și a curs sinuos. Scriind-o, mi-am amintit că uităm prea des să ne prioritizăm, căutăm împlinirea în exterior, neglijând complet interiorul nostru – izvor al resurselor de altfel. De asemenea, trebuie să învățăm să ne dăm răgaz să jelim pierderile, vindecarea unei traume necesită timp și trecerea printr-un set de etape: conștientizare, acceptare, vindecare, iar încercarea anestezierii durerii nu face decât să prelungească durerosul proces. Însă își are și durerea lecțiile și beneficiile ei – în cele din urmă, poate duce la evoluție, maturizare, împăcare sufletească.

 

Imaginează-ți că lucrezi în vânzări și ai încerca să ne vinzi cărțile tale. Convinge-ne să le cumpărăm.

Nu vreau să vă conving să cumpărați cărțile mele, ci vă invit să trăiți un set de experiențe în urma cărora veți fi mai veseli, mai curajoși și, îndrăznesc să spun, poate mai înțelepți. Cu siguranță, veți găsi răspuns la unele dintre întrebările care vă macină și vă vor ajuta să vă reconectați cu inima voastră într-un mod profund.

Ce citești? Care a fost ultima lectură?

Citesc cărți din multiple domenii, cu precădere cărți din domeniul psihologiei, beletristicii și a spiritualității. În prezent, citesc  Fetița pe care au lăsat-o în urmă – Roxanne Veletzos, iar ultima lectură finalizată a fost Stilurile de atașament – Amir Levine și Rachel S.F.Heller.

Menționează o întrebare la care ți-ai dori să răspunzi, dar nimeni nu ți-o pune vreodată. Și care ar fi răspunsul?

Nu cred că am vreo întrebare specifică la care aș dori să răspund punctual și nu mi-a fost adresată, însă cred că ar trebui să ne întrebăm mai des, atât individual, cât și pe cei dragi, ce ne face fericiți. Și să încercăm să aducem mici bucurii în viețile celor din jur. Parcă prea mecanic ne întrebăm reciproc doar ce facem, și răspundem la fel de mecanic – bine.

Dacă ai putea alege o vârsta la care să rămâi veșnic, care ar fi și de ce?

Cu siguranță, aș alege orice vârstă din intervalul 30-40 de ani – încă tineri și foarte energici, dar și suficient de maturi pentru a fi prezenți și conștienți, cu o capacitate mai ridicată de a aprecia momentele, oamenii de calitate și lucrurile care contează cu adevărat. 

Este ceva ce ai dori să adaugi sau să le transmiți celor ce citesc acest interviu?

Vă mulțumesc că mă citiți, iar pentru cei care nu m-au descoperit încă, dar doresc să o facă, pe site-ul https://anidalasto.com găsiți mai multe detalii despre cărțile mele. Vă îmbrățișez cu drag și vă aștept la o cafea virtuală, să povestim despre orice simțiți nevoia - pe Facebook, Instagram și E-mail. 

Îți mulțumesc, Anida!

Ați înțeles, dragilor? https://anidalasto.com 

Click pe link!

Lecturi plăcute!