Dragostea pe strada mea - multe furtuni și un curcubeu la sfârșit

Mi-a plăcut cum autoarea a reușit să creeze o eroină pasivă, apoi să transforme protagonista dintr-o tânără răsfățată și oarecum materialistă, într-o femeie puternică, pentru că, după divorțul părinților săi, pentru Alexandra totul și-a pierdut substanța și importanța. Aceasta devine chiar puțin egocentrică.

Norocul ei cu prieteniile legate în copilărie și în timpul studiului, pentru că aceste prietenii reprezintă colacul de salvare care o va ajuta să iasă din drama ce o așteaptă mai ceva ca o mare învolburată de furia naturii, dramă care îi dă toată viața peste cap și îi va arăta că întreaga existență i-a fost trecută prin filtrul experiențelor din copilărie, prin ceea ce a văzut în propria familie sau prin ce a învățat de la iubita ei bunică. 

Percepția sa despre fapte petrecute, oameni și amintiri se schimbă, în timp ce își examinează existența de la aparențe și până la adevăruri.


„Voiam să fiu singură. Doar eu și sufletul meu făcut harcea-parcea.

De fapt, nici nu mai puteam vorbi despre durere. Probabil că așa se simte un nefericit care tocmai a călcat pe o mină. Ori a fost îngropat de un obuz. Sufletul nu i s-a scurs de tot, e liniște, nu mai aude nimic, dar nu poate mișca un deget.

Stăteam ghemuită pe patul din cameră şi revedeam scena: prietena mea și-o trăgea cu iubitul.

Cu iubitul meu.”


Aflăm încă din primele rânduri că Alexandra îl surprinde pe logodnicul său, Flavius, înșelând-o chiar cu Olga, una dintre prietenele ei. Tânăra se refugiază în brațele prietenilor ce i-au mai rămas și începe încet-încet să accepte că totul s-a întâmplat aievea și nu într-un coșmar. Toată această situație mizerabilă îi trimite gândurile în perioada copilăriei, la divorțul părinților săi peste care nu a reușit să treacă niciodată, dar și la Denis Varga, prietenul tatălui ei, de care a fost îndrăgostită în secret aproape jumătate din viață. 

Odată cu aceste incursiuni în trecut, Alexandra realizează că ceea ce simțea pentru fostul ei iubit nu era dragoste ci o banală obișnuință. După ce face o auto-analiză drastică, protagonista face o comparație între toți bărbații cu care a avut o relație, pentru a încerca să își dea seama unde greșește în dragoste, dar prietenul tatălui ei îi apare din nou în minte. Și din nou.


"Din păcate, lucrurile nu se petrec întocmai cum vrem, parcă ne încearcă cineva acolo, sus, să vadă câtă tărie avem, cât putem să ducem. Sau, cum spune un proverb, "Socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg"."


Nu este un secret faptul că puterea gândului este o formă de energie care produce rezultate vizibile. Omul este produsul gândurilor sale și, cu cât ne gândim mai mult la un lucru sau o persoană, acestea își vor găsi locul în viața noastră, chemate parcă de o forță invizibilă. Nu mare mi-a fost mirarea când gândurile Alexandrei l-au chemat pe Denis, iar acesta i-a apărut în cale la câteva zile de la despărțirea de Flavius.


"M-am lăsat pradă acestui vis. Ne-am sărutat ușor, apoi lacom, mai-mai să ne înghițim limbile, în plină stradă, fără a mai conta cine trecea pe lângă noi. Ne-am oprit după câteva minute bune, încă nu îndrăzneam să deschid ochii."


După câteva tentative, mai mult sau mai puțin eșuate, de a lega o conexiune cu bărbatul care îi ocupă toate gândurile (chiar dacă e mai mare cu 10 ani decât ea) viața Alexandrei (Aleja - așa cum o alintă Denis) se complică iarăși, atunci când face o descoperire care îi va schimba tot viitorul.


Am și plâns nițel. Ultima carte la care am plâns (recunosc, în hohote) a fost romanul lui Jojo Moyes, Înainte să te cunosc, dar iată că și Roxana a reușit să mă transforme într-o arteziană de lacrimi. Ah, Roxana, scrisoarea aia mi-a rupt inima în două, femeie!


"Au trecut șase luni. Zi de zi m-am simțit tot mai singură, tot mai pustiită, tot mai sleită de putere. Mă uit pe geam și văd că plouă cu picături mari, dar înăuntrul meu plouă cu lacrimi amare."


Roxana Brănișteanu (foto 2) a reușit să creeze o poveste complexă, în care se împletesc trădarea și prietenia, dragostea și dezamăgirea, toate acestea ducând-o pe Alexandra într-o călătorie total neplanificată spre auto-descoperire. Am asemănat protagonista romanului Dragostea pe strada mea cu Darcy Rhone, personajul central din Something blue, scris de Emily Griffin, una dintre autoarele mele preferate.


Dacă această poveste v-a făcut curioși (eu cred că da!) atunci o găsiți aici la un super preț.


Click pe link, dragilor!

 


Comentarii

Postări populare