Împărăția Ultimului Cerb - romanul-basm de neratat

Dacă iubiți cărțile fantasy ori vă place să vă cufundați pentru câteva ore în universul unei povești extraordinare, atunci vă recomand să citiți neapărat Împărăția Ultimului Cerb.

Pe tot parcursul acestui roman minunat, am avut impresia că mă uit la un film, al cărui regizor și scenarist au creat o capodoperă asemănătoare cu universul Narniei, unde creaturi cu puteri supranaturale, oameni și animale fantastice luptă pentru restabilirea binelui și pentru salvarea lumii.

„Acasă. Un cuvânt care sună atât de străin din gura ei. Un cuvânt pe care Sara nu-l putea plasa undeva în apropierea Tavernei Rozelor. Pentru ea, acel acasă se ascundea în valurile mării, strigătul pescărușilor, un chip pistruiat, o voce baritonală, un cap blond cu ochi blânzi...”

Sara, fiica cea mută a Calamarului Negru, căpitanul de pe vasul cu același nume, este vândută chiar de părintele său către Maeve, deținătoarea celei mai luxoase taverne de pe Țărm. La început, viața fetei, în vârstă de 14 ani, alternează între camera liniștită în care își petrece nopțile, visând la călătoriile pe mare, și spălatul vaselor în bucătăria tavernei. Dar în momentul în care Sara asistă la o crimă, petrecută în biroul lui Maeve, al cărei autor este chiar femeia, iar copila înțelege de fapt activitatea pentru care a fost adusă în acel loc, aceasta se strecoară în umbra nopții, căutând refugiul într-o corabie oarecare. A doua zi își dă seama că Alex, cel care o urmărise cu o seară în urmă pentru a o returna matroanei, se află pe același vas, care între timp navigase în largul mării.

"Misiunea de a recupera o fugară s-a soldat cu ceva mai mult; cu o călătorie spre sine și spre locuri pe care nu și le-a imaginat niciodată. O călătorie în lumea largă, unde a găsit tot ce și-ar fi dorit: un scop în viață, prieteni și... pe Sara."

Se instalează un armistițiu între cei doi, dar Sara își promite să fugă cu prima ocazie ce i se oferă, iar aceasta nu întârzie să apară. Sara se afundă într-o pădure, unde aproape își găsește sfârșitul...

„Stătea în ploaie. Picăturile erau reci și multe, intrându-i până în piele. Ar fi vrut să se ridice, să se adăpostească undeva. Dar nu se putea mișca. Se auzeau niște sunete ritmice. Și-a dat seama că sunt pași și primul lucru care i-a venit în minte era că e Lemongreen, dar pașii erau mai apăsați. Era sigură că fiara a găsit-o.

Pașii s-au oprit în dreptul fetei și proprietarul acestora s-a aplecat spre ea. I-a pus mâna la gât, căutând pulsul. Era un om! Dar cine? Din ultimile sforțări și-a deschis ochii. Bătăile inimii s-au rărit. Era Alex. Ochii lui gri o priveau îngrijorați. Avea părul ud și lăsat mult pe spate. S-a luminat la față când a văzut că îl urmărește.” 

... dar Alex, plecat pe urmele ei, o salvează și o aduce în casa unor bătrâni ce trăiesc complet izolați de lume, în special din cauza unor inundații ce le înconjoară ținutul timp de jumătate de an.

Tinerii încep prin a-și ajuta gazdele cu treburile gospodăriei, fiecare așteptând retragerea apelor cu gânduri diferite, Sara cu intenția de a fugi din nou, iar Alex cu gândul de a o duce înapoi la Taverna Rozelor. Numai că cineva complet neașteptat sosește înainte de plecarea lo:. Ramirez, fiul secundului de pe Calamarul Negru, singurul prieten pe care fata căpitanului l-a avut la bordul vasului, tânăr care pornise, plin de îngrijorare, în căutarea copilei, hotărât să o aducă înapoi.

"Cu un scârțâit scurt, caseta s-a deschis. Tata a ridicat capacul și din casetă a ieșit o lumină de un verde palid, care emana căldură. A scos capacul cu totul și l-a pus lângă, iar cele patru fete s-au mișcat - jur că s-au mișcat! - sau a fost doar un joc de lumini și imaginația mea?"

Valul de Toamnă, un tsunami distrugător ce mătură uscatul o dată la câțiva ani, le strică planurile tuturor, iar, cumva, ajung prizonierii temutei Tan, căpitanul unei corăbii de Pirați. De aici, lucrurile o iau complet razna. Tan se dovedește a fi o Utilizatoare de magie, cu puterea de a stăpâni aerul, Sara, Alex și Ramirez fac cunoștință cu o altă față a lumii, despre care nu ar fi crezut niciodată că există, creaturi străvechi își încleștează forțele într-o luptă acerbă pentru supremație, blesteme ucigătoare sunt înlăturate, iar tot răul parcă îi urmărește pe Sara și compania ei pestriță, căreia i s-a alăturat și Lemongreen, o pisică ciudată, ce apare fix atunci când prietenii au cea mai mare nevoie de ajutor. 

„Sara s-a bucurat că, pe lângă cei doi băieți care au început să-i displacă în egală măsură, va avea un prieten de drum. Și nu mai conta încotro va merge – Calamar sau Tavernă, fundul mării sau sfârșitul lumii, o va avea pe Lemongreen cu ea. Iar acest gând îi dădea speranță.”

Pe tot parcursul lecturii, personajele cresc, se maturizează și își înțeleg menirea. Pricep că ei nu sunt doar niște pioni ce trebuie să asiste la distrugerea lumii, ci sunt cavaleria binelui, cei ce trebuie să salveze creația Ultimului Cerb din ghearele păroase ale Păianjenului.

Ah, ce-i cu Cerbul? Abia la sfârșit vă veți da seama că el a fost mereu sub nasul nostru, am fost doar prea prinși de intriga acestui roman-basm pentru a realiza însemnătatea tuturor simbolurilor ce ne sunt fluturate (ostentativ uneori) prin fața ochilor. Ah, ce de simboluri! Mi-ar trebui câteva zile să vă vorbesc despre fiecare în parte.

"Vânturile ce îmbrățișau litoralul nu răzbăteau până aici. Ramirez i-a zis cândva că Insulele sunt un loc interesant, că dacă mergi dinspre plajă spre centrul lor, poți vedea toate cele patru anotimpuri. Sara nu știa dacă a ajuns chiar în mijlocul acelei insule și habar nu avea cât de mare este, dar simțea cum frigul se lasă din ce în ce mai mult.

Trebuia să facă ceva, altfel risca să nu mai apuce un alt an."

Sunt mult prea multe detalii interesante și aventuri fantastice în această carte, pentru a le putea descrie în amănunt în umila mea recenzie, cert este că primul cuvânt pe care l-am spus, după terminarea romanului Împărăția Ultimului Cerb, a fost UAU! Elena Druță a scris o carte care merită nopți albe, pentru că, odată ce ai deschis minunata copertă, nu o mai poți lăsa din mână. 

Vă jur, nu este nicio exagerare aici. Doar entuziasm pur.

Dacă v-am convins, atunci puteți găsi minunăția asta de carte pe Site-ul Editurii Petale Scrise la un preț ce mi se pare incredibil de mic.

Lecturi plăcute, dragilor!

Click pe link!