Raluca Iacob - Scriitură la multivalent

Primul interviu pe 2022 mi-a oferit ocazia de a descoperi o fată care vorbește cel puțin la fel de mult ca mine. Asta înseamnă doar că trebuie să mai exersez, adică nu mă las eu întrecută așa, cu una-cu două.

Nu știu dacă ați apucat să citiți noua ei carte, Păcate arse, apărută la Editura Cassius Books, dar trebuie neapărat să o faceți (la fel și eu, dar să nu mai spuneți la nimeni). Și eu voi vorbi la un moment dat despre această poveste minunată construită în jurul devastatorului incendiu de la  Catedrala Notre-Dame din Paris.

Curioși să vedeți cum a răspuns Raluca întrebărilor mele? Citiți interviul și lăsați-vă convinși.

 

Bună Raluca. Îți mulțumesc că ai acceptat să faci parte din micul meu proiect și sper să îți placă întrebările mele. 😊 Dar înainte de toate, spune-mi te rog cine este Raluca Iacob.

Bună, draga mea! Și eu îți mulțumesc pentru oportunitatea pe care mi-o acorzi, de a fi aici și de a mă adresa urmăritorilor tăi. Cine sunt eu? Sincer cu întrebarea asta m-ai prins foarte bine. Am chiar un tatuaj legat de asta, pe antebrațul drept. Sunt un entertainer. Sunt o persoană extra de când mă știu și îmi place să fiu în centrul atenției. Îmi place să-i fac pe cei din jur să râdă și să se simtă bine, iar asta e valabil și pentru cititorii mei.

 

Vorbește-mi puțin despre cărțile tale și despre ce te-a inspirat să le scrii.

Cărțile mele sunt, simplu, despre oameni. Partea mea preferată din procesul nașterii unui roman este cu siguranță construirea personajelor. Îmi place să arăt, prin ale mele, rotunjimea celor ce ne înconjoară. Personajele mele sunt fie oameni răi, cărora ador să le scot la iveală părțile bune, fie oameni considerați buni la scară largă, cărora îmi place să le scot în evidență defectele. Spun des că scriu thrillere și eu, în sufletul meu, chiar cred asta, dar adevarul e că toate incendiile și toate crimele sunt doar un pretext pentru a aduce împreună o mână de oameni pe care-i consider parte din familia mea spirituală, deși n-au existat niciodată dincolo de imaginația mea. Acum, ca să fiu mai practică și să răspund în mod real la întrebare, Clona este despre mafioți și-am început să o scriu pentru că citeam cărți de genul acesta și mă revolta extrem felul în care ei, mafioții, erau prezentați ca niște creaturi a căror răutate și răceala nu ia o pauză nici măcar atunci când își strâng copiii în brațe. Am vrut să schimb asta și la fel cum am zis și mai sus, să le redau umanitatea. Păcate arse în schimb a luat naștere la întâlnirea dintre un eveniment real, incendiul de la Notre Dame, o poveste auzită în copilărie, cea a lui Quasimodo și o dragoste fantastică legată între o fetiță de opt ani și un obiectiv turistic cu o încărcătură deosebită.

 

Imaginează-ți că lucrezi în vânzări și ai încerca să ne vinzi ultima ta carte, Păcate arse. Convinge-ne să o cumpărăm.

Eu cred cu tărie că romanul își alege cititorii și că ce-i al nostru, al meu și al cărții mele, e pus deoparte, dar, de dragul tău, voi intra în acest joc. Pe lângă faptul că atacurile teroriste se împletesc cu actele de corupție într-un thriller pe care îl consider electrizant, Păcate arse oferă perspective noi asupra oamenilor bogați și săraci deopotrivă. Am ales să nu vorbesc despre masoni și nici despre lupta pe viață și pe moarte dată pentru a intra în posesia unui artefact pe care mulți dintre noi îl considerăm deosebit. Chiar de la începutul cărții cititorii vor observa că Jo intră în Notre Dame fără peripeții și că i se cedează coroana de spini fără prea mare tevatură, pentru că de fapt asta este lumea oamenilor bogați. Intră într-o clădire considerată moment național ca și cum ar deține locul și iau ce au de luat fără tam-tam, pe baza unor donații generoase. Pentru ei, pentru Victoria Wu, pentru Jo și pentru mulți alții ca ele, coroana de spini e doar o diademă de prințesă, accesoriul perfect pentru un spectacol. De cealaltă parte am ales să prezint o șatră săracă de gitani, fără prejudecăți și fără să-i fac țapi ispășitori pentru relele lumii. Dimpotrivă m-am lăsat fascinată de cultura lor și sper din suflet că am reușit să transmit cititorului măcar puțin din frumosul pe care îl văd eu acolo.

 

Ai ceva proiecte de viitor pe care ai vrea să le împărtășeșți?

Acum lucrez la o carte de suflet, Calabria Blues, un roman despre familii mafiote din toată lumea, ce se află într-un război continuu, în ciuda faptului că sunt leagate de rădăcini nebănuite. De asemenea, în vară, după sesiune, vreau să scriu continuarea romanului Păcate arse, despre care nu-ți pot spune prea multe, pentru că nici eu nu știu detalii. Vreau să las povestea acestor personaje minunate să mă ghideze, să se spună singură.

 

Dacă ai putea schimba ceva în cariera ta de scriitoare, care ar fi acel lucru?

Sincer, nimic. Am luat câteva șuturi, n-am de gând să zic că nu, dar m-au făcut mai realistă și mai puternică. Mi-ar plăcea ca viața mea, toată, nu doar aspectele ce țin de scris, să fie ușoară, dar adevarul e că nu a fost, nu este și nici nu va fi, deci apreciez cu mare îndârjire toate lecțiile pe care le-am primit despre oameni și supraviețuire, mai ales că le-am primit de mică.

 

Ce citește Raluca? Ai abandonat vreodată o carte pentru că nu ți-a plăcut?

Raluca citește orice, în sensul că nu am un gen sau un fir narativ anume, pe care să-l caut în mod deosebit. Dacă autorul e talentat, poate să îmi spună povestea unei scame fără să mă plictisească. Dacă autorul nu mă prinde însă, prin stilul său, las cartea jos, chiar și dacă ideea e interesantă în sine. Pentru mine nu sclipirea care a pus procesul în funcțiune, ci execuția contează cel mai mult.

 

Este oare o competiție pe piața noastră de carte între autorii români și cei străini? Cum vezi viitorul cărții în România?

Piața de astăzi în sine este una concurențială și aici nu mă refer doar la cea de carte. Oricât de buni prieteni am fi noi ca autori români unii cu alții și oricât ne-ar plăcea să credem autorii străini nu sunt o amenințare, trebuie să recunoaștem că bugetul cititorului este limitat, prin urmare trebuie să încercăm mereu să fim unii mai buni decât ceilalți, pentru a ne găsi un loc pe rafturi. Cât despre viitorul cărții în țară, nu mă pot pronunța în legătură cu schimbările la nivelul mentalității cititorului. Pot însă să-ți spun că sper ca autorii să înțeleagă că piața de carte e o piață și că, pe lângă artiști, trebuie să fim și buni afaceriști. Nu mai zic de faptul că mi-aș dori ca scriitorii să înțeleagă că talentul trebuie completat cu organizare și cu studii intense pentru a ieși ceva de calitate, demn de citit. Odată ce am înțeles și punem asta în practică, ne ridicăm la nivelul autorilor străini, care fac n cursuri înainte de a publica ceva. Și automat piața de carte se schimbă, ajungem la un echilibru, dacă nu reușim chiar să înclinăm balanța în favoarea noastră.

 

Cum ar arăta pentru tine o zi perfectă?

Sună total fantezist ce urmează să zic, dar ziua mea perfectă ar fi plină de magie. Sunt înnebunită după cristale, practic tarot și mă interesează subiectul magie în general, cu trecutul, prezentul și viitorul lui. Cred că în ziua mea perfectă aș cutreiera o pădure din aceea cum vezi în poze, cu lumină caldă, ce intră filtrată printre copaci înalți și ciupercuțe de-o parte și de alta a unei poteci înguste, genul acela de loc în care aproape că-ți vine să crezi că locuiesc zânele.

 

Este ceva ce ai dori să adaugi sau să le transmiți celor ce citesc acest interviu?

Dacă am început acest interviu vorbind despre unul dintre tatuajele mele, cred că e indicat să termin tot cu un tatuaj, pe care vreau să mi-l bat curând, paralel cu cel cu Entertainment, pe mâna stângă. Este vorba despre cuvintele Do Good. Acesta nu este doar un mesaj pe care vreau să îl transmit celor care citesc acest interviu, ci aș vrea să cred că toți oamenii care m-au cunoscut și care mă cunosc au tras lecția asta de la mine, iar cei care mă vor cunoaște de acum încolo nu vor pleca din viața mea fără să ia propoziția asta în bagaj. Nu poți face tot binele de care are lumea nevoie, dar lumea are nevoie de tot binele pe care îl poți face si cred că e important să ne amintim asta cât de des cu putință.

 

Mulțumesc, Raluca!

Pe voi v-am pupat dragilor și, ca de obicei, vă las aici linkul ultimei cărți publicate de Raluca, îndemnându-vă să dați click. 😊

Iar aici aveți link-ul romanului Clona, semnat tot de Raluca Iacob.

Click pe link, dragilor!