24:00 - puterea iubirii în fața morții

Pot oare doi oameni care se îneacă în durerea trecutului să reușească să se salveze ajungând, în cele din urmă, la binecuvântatul mal al prezentului? Eu zic că pot, dar doar ajutându-se unul pe celălalt.

Atunci când mângâierea celui care te înțelege îți mai conferă o gură de aer și un strop de curaj pentru a merge mai departe, atunci când un sărut îți alungă dorința de moarte, atunci când demonii tăi o iau la fugă din calea unui zâmbet, atunci când măștile pe care le porți zi de zi, pe rând, se sparg una câte una în fața iubirii, abia atunci începi să simți viața curgându-ți prin vene și inima bătându-ți cu putere în piept, după ce a fost amorțită și împietrită atâta amar de vreme.

Cam asta este esența romanului 24:00, semnat Florentina Pandelea, volumul doi al minunatei serii Bolnavi Amândoi.

"Bolnavi amândoi lăsăm demonii să judece pentru noi și uităm să fim doi, uităm să mai fim noi. andreea 

Eu sunt puternică. Eu pot.

Eu sunt puternică. Eu pot.

A devenit mantra mea. Cuvinte mari. Cuvinte goale. Cuvinte care nu înseamnă nimic dacă nu crezi în ele. Uneori e doar o rugă seacă ce nu îmi permite să cedez."

Atunci când, poveste după poveste, un autor te cucerește cu profunzimea scriiturii sale, trebuie să juri că vei citi orice rând izvorât din sensibilitatea acestuia. Cam asta a făcut Florentina cu mine. M-a convins că o carte de-a ei este cel mai bun pansament pentru durere, insomnie ori boală, alungând toate gândurile rele, îndulcindu-le.

"Credeam cândva că timpul vindecă rănile, dar nimic nu e mai fals decât această afirmație. Timpul nu m-a vindecat. Ticăie constant deasupra mea precum o bombă cu ceas care nu explodează niciodată. Timpul nu tratează rănile, ci le lasă deschise, să mișune microbii peste ele, să se infecteze și să se întindă, fără niciun tratament capabil să ucidă monștrii care le hrănesc.

Timpul nu vindecă.

Timpul ucide."

24:00 este despre puterea speranței în fața trecutului tragic ce îi ține pe cei doi protagoniști într-o temniță auto-impusă.

24:00 arată lumina caldă a iubirii ce nu renunță până nu îți smulge un zâmbet și îți topește zidul de gheață crescut ca un șir de stalagmite în jurul sufletului ce abia mai scânteiază viață.

24:00 este ajutorul nesperat al mâinii întinse, în încercarea-i disperată de a te scoate din mizeria gândurilor sinucigașe.

Povestea de dragoste dintre Dragoș, bărbatul ce vrea să își urmeze logodnica în moarte, și Andreea, fata căreia inocența i-a fost smulsă cu forța și călcată în picioare, m-a ținut trează până când au mijit zorii, uitând rolul odihnei și jobul stresant de a doua zi.

"Sunt oameni care vin în viața ta pentru a-ți da o lecție. O lecție pe care, de multe ori, nu stăm să o analizăm. Nu ne oprim să privim înapoi, să învățam din vremurile veștejite. Doar ne repezim prin prezent, cu rănile din trecut și supraviețuim. Sunt oameni care vin și pleacă, tăind în carne vie în urma lor. Și sunt oameni care doar vin. Oameni pe care nu-i inviți, care intră cu bocancii lor zgomotoși, tropăind în viaţa ta. Intră și... Atât."

Atunci când, dintr-o eroare, Andreea ajunge în apartamentul lui Dragoș pentru a închiria o cameră, se crează un vid ce le cuprinde sufletele rănite, suflete ce se caută și se recunosc, întărindu-mi convingerea că nimic nu este întâmplător. Einstein spunea așa: "Coincidența este felul lui Dumnezeu de a rămâne anonim", iar povestea celor doi întărește această teorie, pentru că doar Divinitatea mai poate salva sufletele lor din flăcările iadului pe fundul căruia au fost aruncați, fără voia lor.

Nevoia de celălalt devine medicament și terapie, ajutându-i pe cei doi, cu pași mărunți (foarte mărunți, știm doar că Florentinei îi plac poveștile slow-burn), să accepte lumina zilei de mâine, să aștepte ziua de mâine și să o trăiască.

"Simt ceva ciudat în piept, ca o durere surdă pe care nu o înțeleg. Ochii mi se împăiejenează și întreg trupul se moleșește. Ce se întâmplă cu mine? Se ridică de pe scaun și se așază în fața mea. Cu degetele încă în căușul mâinii lui, se apropie de mine, fără să mă lase să scap din ochii săi. Ce se întâmplă cu noi? Îmi dă părul de față și îmi sprijin obrazul în răcoarea palmei lui.

De ce mă poate modela după bunul său plac cu o singură privire? De ce mă topesc după o simplă atingere? De ce are atât de multă putere asupra mea? Ce are el?"

Aș putea să vă fac un rezumat, dar la ce bun? Nu v-ar ajuta să înțelegeți stările sufletești redate în acest roman, prea profunde pentru a fi pângărite cu simpla mea opinie. Trebuie să citiți ca să înțelegeți aura care mă înconjoară acum, la terminarea poveștii.

"Sunt de ceară, iar el umblă cu focul în jurul meu."

Am adorat primul volum al seriei Bolnavi amandoi, Amnezic, dar povestea Andreei și a lui Dragoș m-a făcut să mai vreau. Norocul meu că am și volumul 2,5 - Cu drag pentru tine.

Găsiți romanul 24:00 și toate celelalte cărți semnate Florentina Pandelea pe site-ul Editurii Vesper Books și vă promit solemn că nu veți fi dezamăgiți de niciuna dintre ele.

Lecturi plăcute, dragilor!

Click pe link!