Dianna Ell - Tânăra justițiară

Dianna Ell, pe numele ei real Diana Oprea, reprezintă speranța în tânăra generație și în ceea ce ar putea înfăptui aceasta. Cartea ei de debut, Ruinele Bucureștiului - Vol. 1, este un manifest la adresa incapacității sistemului de a ne proteja și un semnal de alarmă asupra implicării politicului în justiție. Un thriller formidabil dacă mă întrebați pe mine.

Sunt tare mândră că o cunosc, de aceea mi-am zis că trebuie să o cunoașteți și voi.

Bună, Diana. Îți mulțumesc că ai acceptat să faci parte din acest proiect minunat. Încerc să aduc autorii mai aproape de cititorii lor și sunt sigură că aceștia (nu zic că și eu) ar dori să afle mai multe despre tine.

Ce consideri tu că ar trebui să știm despre tine – the good stuff only?

Hei, Cătălina! Mulțumesc mult pentru că mi-ai acordat această șansă. Faci un lucru foarte bun pentru comunitatea autorilor români contemporani și, dacă aș fi avea puterea necesară, aș face o zi special pentru roșcata noastră favorită. 🥰

Hm, ia să văd ce mi-ai pregătit pe aici. Oh, lucruri despre mine. Nu prea sunt bună la asta, aș putea înșira o serie de calități și defecte pe care mi le atribui, dar sigur n-ar prinde la fel de bine ca sinceritatea grosolană pe care urmează să o folosesc. 😂 Sunt o fire foarte ambițioasă, mereu îmi place să duc până la capăt ceea ce-mi propun, chiar dacă se întâmplă cu mici întârzieri. Sau mari, depinde de contribuția lenii. 🤷🏻‍♀️ Sunt foarte empatică, cu oricine, cu orice. Îmi place să ajut lumea, să îi motivez. Să știu că sunt motivul pentru care o lacrimă s-a transformat într-un zâmbet sau o zi proastă într-o zi bună. Urăsc să văd oameni triști, tocmai de aceea încerc de fiecare dată să le ofer tuturor puțin din energia mea pozitivă. Dar, oricât de drăguță aș fi uneori, există momente când dulceața din vocea mea se acrește și din replici de flower power ajung în replici sarcastice. Tind să semăn puțin cu Rania și, când trebuie, să fiu puțin cam tăioasă. Și, umm, cam atât ar fi aici.

Acum te iau ca la Oracolul din gimnaziu: Vârstă, zodie, actor preferat, ce muzică asculți, știi tu…. Chestii din astea și ce mai vrei tu să ne spui. 😊

Wow, n-am mai auzit termenul de oracol de o groază de timp. 😂 

Păi, o să folosesc clasica prezentare, pe care le-o spun tuturor când trebuie să-mi semnalez prezența. 

Mă numesc Diana, majoritatea prietenilor îmi spun Daiana, am 22 de ani și sunt studentă. ,,Levitez” în jurul zodiei capricorn și aș putea să zic, sincer, că se vede foarte mult asta din comportamentul meu. Mult prea încăpățânată. 🤫 

Iubesc filmele dure, reale, care-mi dau un sentiment de mindblow și mă lasă cu o mie de întrebări-n final. Dar, uneori, mă mai topesc și la o siropoșenie de film. 😳 

Ca actor preferat, evident, îl am pe Chris Evans. Întruchiparea fizică a lui Achim, iar ca muzică, ascult orice gen. Orice. Atâta timp cât melodia aceea îmi transmite ceva, își face loc în exclusivistul meu playlist.

Vorbește-mi puțin despre cartea ta, Ruinele Bucureștiului, cum ai ajuns să o scrii?

Cum am ajuns să scriu Ruine? E o întrebare foarte bună. Nici eu nu știu. Aveam foarte multe frustrări la adresa sistemului, foarte multe lucruri care mă nemulțumeau și mă scârbeau în aceeași măsură. Și, parcă, în perioada în care m-am apucat să o scriu, apăreau din ce în ce mai multe. Se adunau și-mi complicau existența mai mult decât era necesar. Așa că, în momentul în care una dintre prietenele mele a lansat o provocare, am zis: ,,ok, ăsta e momentul”. Mi-am definitivat ideile, personajele și m-am apucat de scris.

Care este sursa ta de inspirație? (eu vreau de fapt să aflu ce te-a inspirat pentru Rania și Achim 😊

Hah, Rania și Achim. Pe cât sunt de diferiți, pe atât sunt de asemănători. Cum am menționat și anterior, Rania are câteva dintre trăsăturile mele. Și, mai mult decât sigur, e mult mai capabilă ca mine să-și expună punctul de vedere în cel mai nesimțit mod cu putință. E genul de femeie în care mi-aș pune toată încrederea dacă viața mea ar depinde de ea. 

Iar Achim… Achim e genul de bărbat pe care mi-ar plăcea să-l cunosc. Și genul de bărbat care ar fi un bun leader. Mai puțin partea temperamentală, dar nu putea să fie plin de calități. 😂

E ambițios, deloc fricos și cu o tărie foarte mare de caracter. Nu se consideră mai presus de subalternii lui și îi tratează pe toți ca fiindu-i egali. Încearcă să-i închege, să formeze o conexiune cu ei și să le fie un bun mentor. 

Și, în altă ordine de idei, are grijă de Rania într-un mod subtil, ceea ce-l face și puțin simpatic. Și gelos. Dar nu se pune.😂

Cât mai trebuie să așteptăm pentru volumul doi? Eu recunosc sincer că ard de nerăbdare.

Volumul 2? Waa, ce mi-aș dori să se scrie singur. Ideile le am, structura pe capitole, prima replică din prolog și ultima din epilog, dar momentan, având în vedere că sunt în ultimul an, și am o sesiune de trecut, abia am timp să mă ocup de el. Dar, sper, și promit, că o să-mi dau silința să-l termin cât mai repede.

Ce înseamnă pentru tine un autor de succes?

Pentru mine un autor de succes este autorul care a reușit să-și îndeplinească visul. Cu toții știm cât de greu este să publici o carte. Cât de greu este să îți găsești puterea de a te expune lumii. Căci, până la urmă, în momentul în care îți publici povestea, trebuie să fii pregătit atât fizic, cât și mental să accepți părerile tuturor. Pe cât de frumos e sentimentul de a-ți ține cartea în mână, pe atât de emoționant e să aștepți răspunsurile cititorilor și să te gândești dacă munca ta e apreciată.

Imaginează-ți că lucrezi în vânzări și ai încerca să ne vinzi cartea ta. Convinge-ne să o cumpărăm.

,,Veniți de cumpărați Ruine!”. 😊 

Nu știu cum aș putea să răspund la întrebarea asta, Ruine, din punctul meu de vedere, e o carte dură, iar volumul doi va fi mult mai dur. Și nu pentru că-mi place mie să complic existența personajelor mele, ci pentru că reflectă atât de mult realitatea, încât ar putea deveni greu de ,,digerat”. 

So, dacă vreți o carte care să vă facă să înjurați (și nu pe mine, sper), citiți Ruine! 

Dacă ai putea schimba ceva în cariera ta de scriitoare, care ar fi acel lucru?

Singurul lucru pe care l-aș schimba ar fi faptul că nu mi-aș mai pune încrederea în toate persoanele care par să aibă intenții bune. Am fost demoralizată de foarte multe ori și aproape că am renunțat la acest hobby din cauza unor păreri răutăcioase. 

Deși, am avut parte și de persoane care, prin părea lor sinceră, m-au ajutat să evoluez. Și le muțumesc pe această cale. ♥

Care este cea mai mare nebunie pe care ai făcut-o vreodată?

Sincer, nu există zi în care să nu fac sau să zic vreo tâmpenie. Deja a devenit o obișnuință. Dar ceva ieșit din comun până acum nu am făcut. 

Un gând de încheiere? Ce ai dori să le transmiți celor ce citesc aceste rânduri?

Hm. Un gând de încheiere… Mi-ar plăcea să văd tot mai multe persoane care să se comporte ca Achim. Ca Rania. Să fie asumați, să-și spună punctul de vedere și să încerce să schimbe ceva. Și nu prin răutate. Din contra. Sunt de părere că vorba bună și înțelegerea, ar schimba statisticile. Sau poate mă înșel… dar oricum, cu cât ne complacem mai mult acestei situații, cu atât o să ne degradăm mai mult ca națiune. Aș putea să spun atât de multe despre tema asta, încât aș putea să mai scriu o carte și m-aș lungi prea mult. Ceea ce n-ar fi atât de favorabil. 😊 

Așadar, Cătălina, îți mulțumesc mult pentru acest interviu, pentru toate sfaturile pe care mi le-ai dat în ultima perioadă și pentru toată contribuția ta în a face cunoscuți autorii acestei țări. Și, deasemenea, mulțumesc tuturor persoanelor care vor acorda o șansă cărții mele. 

Până la noi ordine, 

Diana ♥ 

 

Mulțumesc!

Dragilor, vă spun doar atât: cumpărați-i cartea! Merită. O găsiți aici la un preț foarte, dar foarte mic.

Click pe link, dragilor!