Irina Dumitru - Scriitoarea cu suflet de copil

Irina Dumitru este una dintre puținele persoane care își cunosc copilul interior, iar asta o ajută și în comunicarea cu picii de la grădi, dar și în așternerea inocenței în cuvinte. La fel ca și mine, Irina vede scrisul ca pe o terapie, dar și ca pe un proces de creație intim, un exercițiu de auto-cunoaștere.

A acceptat să facă parte din proiectul meu de suflet, iar astăzi vă arătăm ce a ieșit.

Sunteți curioși să vedeți cum a răspuns întrebărilor?

Bună! Îți mulțumesc că ai răspuns provocării  și sper să te distrezi răspunzând întrebărilor mele, dar spune-mi mai întâi câte ceva despre tine.

Salutare tuturor! Cu mare plăcere, Cătălina! Știi că mi-ești dragă!  Întotdeauna mă distrez când vorbesc cu tine, așa că nu m-aștept să fie altfel acum.

Sunt Irina Dumitru, autor român contemporan și creatoarea cărții pentru copii "Sophie, robotul cu suflet", cu care am debutat în lumea literară. 

Sunt, de asemenea, un copil mai mare care trăiește intens fiecare moment. Mă învârt printre copii, fiind totodată și profesor în învățământul preșcolar, jobul care-mi asigura resursele pentru a-mi urma pasiunea - scrisul.

În puținul timp liber rămas, îmi place să editez.

Prietenii mei cei mai buni sunt copiii mei, cu care mă străduiesc să petrec timp de calitate ori de câte ori avem ocazia.

Vorbește-ne puțin despre cărțile tale. Cum ai ajuns să le scrii și care dintre personaje ți-a rămas mai tare la suflet? Cum ți-a venit ideea pentru Pierdut Geniu și care este povestea din spatele romanului? 

Am ajuns să scriu dintr-o întâmplare. Eram în concediu îngrijire copil cu fetița și treceam printr-o perioadă mai grea din punct de vedere emoțional. Scrisul a devenit refugiul și terapia mea. Am început să lucrez la Sophie, robotul cu suflet, neștiind ce așteptări să am. Am postat sub anonimat câteva capitole pe un grup de dezvoltare personală și am primit instant feedback pozitiv din partea membrilor, fiecare îndemnându-mă să continui. Printre aceștia, s-a întâmplat să fie și Luminița Cărpinișan, o doamnă învățătoare care le-a citit a doua zi copiilor de la școală textul meu. Copiii au fost încântați și mi-au mai cerut și încă un capitol și încă unul, până ce am terminat cartea.

În 2018 am publicat prima dată, în regie proprie, romanul pentru copii Sophie, robotul cu suflet. Încă de la bun început a fost primit cu entuziasm de publicul țintă, iar asta mi-a dat speranță. În 2020 l-am reeditat și publicat la editura Cassius Books.

În același timp, am lucrat la traducerea lui și lansarea pe piața internațională ca Sophie, the Robot With a Soul.

În 2020 am publicat la Cassius Book și volumul 1 al seriei distopice Ceața albastră, iar volumul 2 a venit la un an distanță, dar așteptarea a meritat, zic eu.

Mai am publicate două cărticele ilustrate scrise cu litere mari de tipar, pentru copiii de grădiniță și clasa pregătitoare: Piticul Darius și Colțișor face clătite.

În 2021 a apărut și romanul dedicat publicului young adult Pierdut geniu, deși ideea încolțise în mintea mea cu trei ani în urmă. Îmi amintesc că îl vedeam în fața mea pe Mark, tânărul geniu cu tulburări din spectrul autist, plimbându-se agitat prin cameră în așteptarea amicei sale. Să fiu sinceră, am pe cineva drag care îmi amintește de el sau de la care a pornit totul în capul meu. Trebuia să-i spun povestea. Trebuia.

Cât despre personajele care mi-au rămas în inimă, Mark e unul dintre ele, dar și David Iacob, hibridul măcinat de ideea că era jumătate orion, jumătate om și nu știa cărei tabere ar fi trebuit să se alăture. 

Ce alte minunății literare mai ai în plan?

 Vai! Am atâtea cărți la rând în lista de așteptare, însă o iau pe etape. Acum lucrez la romanul pentru copii, Oscar vrăjitor, protagonistul fiind Oscar cel haios, căruia mama îi spune că ar fi vrăjitor, pentru a-l determina să citească Harry Potter.  E o poveste amuzantă și cu un mesaj puternic.

Apoi, lucrez și la thrillerul Cum să-ți procuri un craniu, un proiect îndrăzneț pe care vreau să îl termin în primăvara aceasta.

Ce înseamnă pentru tine sintagma „Autor de succes”?

 Pentru mine nu înseamnă mare lucru, succesul fiind o idee relativă. Cred că esențial e să ajungi acolo unde trebuie, la cititorii tăi, pentru că de multe ori titlul acesta poate fi înșelător. Și Cincizeci de umbre ale lui Grey vinde, asta ar însemna că autorul e de succes, totuși e o carte proastă. Așa că, succesul vine din faptul că reușești să publici un roman apreciate de publicul tău, împlinindu-ți astfel nevoia de a crea.

Cu ce personaj fictiv (din orice carte sau film) te identifici cel mai mult? De ce el/ea?

 Deși nu ar părea, semăn mult cu David Iacob, protagonistul distopiei Ceața albastră. Și eu caut adevărul și poate că de multe ori par de pe altă planetă. 😁 

Care este primul lucru pe care îl faci când te plictisești?

 Nu mă plictisesc niciodată, din păcate sau din fericire. Când mai apuc, îmi place să citesc, dar a devenit deja un lux.

Ce citești? Recomandă-mi câteva dintre cărțile tale preferate. 😊

De când scriu, am devenit mult mai pretențioasă ca altădată la cărți. Uite, acum citesc Dama de pică de nu știu ce autoare. E foarte faină.

Mai am început și îmi place foarte mult The Savior's Champion de Jenna Moreci, o carte pe care mi-am dorit tare să o cumpăr. Din păcate, e în engleză și citesc destul de greoi.

Mi-a plăcut foarte mult și Emma-cicatrici de Raluca Irimie.

Este ceva ce ai dori să adaugi? Ce le transmiți celor ce citesc acest interviu?

Dragii mei, încercați să citiți dincolo de rânduri, căutați cărțile cu mesaje profunde și, cel mai important, citiți cărțile care să vă placă! Lectura ar trebui sa fie o plăcere, nu o corvoadă.

Mulțumesc de răspunsuri!

Cu drag! Oricând! Mulțumesc și eu pentru ocazie!

Îți mulțumesc nespus, Irina!

Dragilor, dacă vreți să faceți cunoștință cu o scriitoare multivalentă, vă recomand să intrați pe site-ul editurii Cassius Books și să aruncați un ochi peste cărțile Irinei Dumitru. Merită din plin.

V-am pupat! Lecturi plăcute!

Click pe link!