Lucian Domșa - Amintirile nu trebuie să se piardă!

Autorul din interviul de astăzi este un om care a avut curajul și puterea de a se reinventa, întorcându-se la origini. Satul românesc și viața de la țară l-au inspirat și așa au apărut Aneta și Măriuca, romane despre care veți afla citind întreg interviul pe blog.

Să-l cunoaștem așadar pe Lucian Domșa.

Bună Lucian, îți mulțumesc pentru că ai acceptat să faci parte din proiectul meu de suflet. Înainte de a începe cu întrebările întrebătoare, aș dori să ne spui câte ceva despre tine.

Bună Cătălina! Mulțumesc pentru oportunitatea de a apărea pe blogul tău! Am 48 ani, locuiesc în Aiud, județul Alba. Sunt căsătorit, am o fiică de 28 ani și doi nepoței (fetiță de 4 ani și băiețel de 6 luni) și sunt dependent de dializă, însă sunt un om fericit.

Ești un român care iubește tradițiile și viața satului românesc autentic. Cum ai ajuns să împletești această dragoste cu pasiunea ta pentru scris?

Datorită copilăriei pe care am petrecut-o la țară, în satul bunicilor. Amândoi părinții mei sunt născuți în același sat, iar vacanțele de vară, cele de iarnă și sfârșiturile de săptămână le petreceam acolo. Am fost fascinat de acel stil de viață simplu dar extrem de frumos. Când m-am apucat de scris am avut un singur gând: acele amintiri nu trebuie să se piardă! Ele trebuiesc așternute pe hârtie, ca să știe copiii și nepoții noștri cum erau acele vremuri… 

O întrebare pe care cred că ne-am pus-o cu toții. De ce ai ales vânzarea lucrărilor tale în afara sistemului de librării online?

Pentru că am dorit să trimit chiar eu cartea fiecărui cititor, cu dedicație personalizată. În acest fel comunic cu cititorii, ei îmi scriu, eu le răspund și se simt onorați și deopotrivă bucuroși că stau de vorbă cu mine. În plus de asta, sunt un debutant și nu am vrut să depind de nicio librărie. Am o experiență de peste 15 ani în vânzări și marketing (am lucrat pentru o companie multinațională din domeniul telefoniei mobile) și consider că nimeni nu-mi poate promova cărțile (scrierile) mai bine decât mine. 

Prefer să le fac eu pe toate. Să scriu romane, să-mi promovez intensiv cărțile pe rețelele de socializare (și nu numai), să le pregătesc, să scriu dedicații pe fiecare exemplar, să le pun în pachete, să fac AWB-ul, să merg apoi cu pachetele la curier sau la Oficiul Poștal sau chiar să le înmânez personal cititorilor (dacă sunt de la mine din oraș sau din împrejurimi).   

Vorbește-ne te rog despre cărțile tale, dar și despre următoarele proiecte.

Despre „Aneta” s-au scris multe și probabil că se va mai scrie. Câteva fraze: 

Aneta sunt eu, ești tu cititorule și cititoareo, suntem noi toți cei ce ne apropiem de 50 ani sau am trecut peste… 

     Aneta e cartea copilăriei noastre petrecută la sat sau la oraș, la coadă la pâine, cu cartela-n mână, la coadă la butelii în gerul iernii când legam între ele cu lanț capacele și bâjbâiam pe întuneric atunci când era luat curentul în tot orașul și când stăteam înghesuiți la coadă la carne, zahăr, ulei sau unt... 

     Aneta e ceea ce ne-am dorit cu toții să devenim atunci când am fost tineri, nu să plecăm în Spania, Italia, Germania pentru un trai mai bun și o viață decentă atât pentru noi cât și pentru copii noștri...

      Aneta e o generație, a noastră, a celor ce încă putem schimba în bine țara asta, a celor care am făcut într-adevăr școală, a celor care am dat treapta  a întâia și treapta a doua, apoi examene la facultate acolo unde erau cel puțin zece candidați pe un loc…

     Aneta e despre satele noastre din ce în ce mai pustii, golite de locuitori, cu casele-n păragină și curțile năpădite de buruieni, cu ulițele asfaltate și goale, cu câțiva bătrâni care își mai duc traiul atât cât mai pot…

Despre „Măriuca” încă nu s-a scris. Pentru că doar ce a ajuns acasă de câteva zile. Însă voi scrie mai jos câteva fraze:

„Măriuca” prezintă cu gravitate drama țăranului întors acasă din Primul Război Mondial. Realitățile satului tradițional sunt surprinse aici în plan secund, importantă fiind construcția personajelor, povestea profundă a unei familii, o istorie a vieții vechi a țăranilor dintr-un sat din Ardeal, relatată într-o limbă cât se poate de autentică. 

      Drama exemplară a unei familii dintr-un sat din Transilvania se construiește în roman treptat, odată cu spațiul pe care îl populează, și cu acțiunea, surprinzându-se astfel și câteva elemente de monografie a satului, din desfășurările vieții cotidiene. Hora, care era motiv de veselie, nașterea unui copil, boala, unele munci agricole, munca în gospodărie, ploile și noroiul de pe ulițe, iarna grea, colinda, toate poartă pecetea unei arii geografice specifice și a durerilor oamenilor mutilați de războiul din care își revin cu greutate.

      Deși intitulat Măriuca, personajul principal al romanului este Manole a lui Țapu’, în jurul căruia se construiește acțiunea. Și totuși, prin felul în care este realizată eroina feminină, prin dorința sa de emancipare, Măriuca devine personajul important care anunță o schimbare de mentalitate și de atitudine în mediul rural interbelic. 

      Manole este unul dintre puținii care s-au întors din război. Majoritatea celor plecați din satul său și-a sfârșit zilele prin străini, de aceea e privit cu admirație și cu invidie totodată. Cu toate acestea nu scapă de ironiile copiilor care strigă după el pe uliță „Manole țaca-țaca”, întrucât a rămas cu serioase sechele, echivalente cu o schilodire, nefiind cu nimic mai prejos decât invalizii de război. În plus, ca să poată suporta amintirea ororilor trăite în tranșee și pe câmpul de luptă, Manole cade în patima beției. Singura care îl înțelege și îl susține până la sfârșit este soția sa, Lenuța. 

Viața de după război, cu sărăcie și foamete, este trăită de oamenii din sat cu demnitate, iar tragismul romanului reiese din condiția dobândită de Manole după întoarcerea acasă, aceea de alcoolic, de om violent și bădăran. Acesta trăiește în două lumi, cea a satului în care își duce existența, și cea a războiului de care nu se mai poate desprinde. Interesantă este din acest punct de vedere bipolaritatea acțiunii, opțiunea creatorului pentru construcția romanescă. Punctele de suspensie fac ca trecerea din planul prezentului în cel al trecutului să se producă lin, aproape imperceptibil. Regresiile lui Manole, întoarcerea în îngrozitoarele tranșee, cu întâmplări care l-au marcat până la nebunie, sunt permanente.

Măriuca, fata lui Manole și a Lenuței, se dovedește a fi sensibilă, delicată ca o floare, o ființă ce se remarcă prin finețe între acei țărani obișnuiți cu viața dură de la țară. Copil precoce, îndrăgește lumea cărților și visează să devină învățătoare. Deși firavă, nu se dă în lături de la muncile câmpului și mai ales o ajută pe mama ei în gospodărie. Sărea în apărarea mamei ori de câte ori era nevoie, cu riscul de a fi bruscată și în vreme ce fratele ei se juca pe uliță cu nepoții Verginei, bucuria ei era să meargă la școala de pe deal, unde copiii „se uitau cu admirație la fata cu părul șaten și ochii căprui”. 

Frumoasă ca o adiere, Măriuca începe să fie remarcată de feciorii din sat. Pamfil se minunează  „de cât putea fi de frumoasă, ca și cum ar fi văzut-o pentru întâia dată. A deschis gura, vrând să-i dea ziua bună, însă cuvintele i-au rămas undeva-n gât.”, sau „Zâmbetul Măriucăi i s-a părut lui Pamfil atât de frumos, încât a simțit cum crește-n interiorul lui o căldură și o stare de bine”. Însă ea nu era făcută pentru lumea satului, pierzându-se de multe ori în atmosfera cărților pe care le iubea și le devora./: „Măriuca a pășit sfioasă în odaia cu cărțile. De fiecare dată când o făcea, simțea un fior, ca și cum ar fi intrat într-un altar. Mirosul de carte veche o copleșea, ar fi vrut să rămână acolo o veșnicie, fără să doarmă, să bea apă sau să mănânce. Învățătorul a privit-o drăgăstos din pragul ușii, iar fata nu știa pe care carte să pună mâna. S-a uitat vrăjită la cărți, neîndrăznind să pună mâna pe niciuna, până când Teodorescu i-a zis că poate să-și aleagă orice dorește. Atunci a zâmbit, fericită”.

Următorul proiect ar putea să fie romanul „Ileana”, ca o trilogie. Acest roman va fi, probabil, continuarea „Anetei”. Pentru că, cititorii au cerut o continuare la „Aneta”. Și m-am gândit la cele trei nume cele mai uzuale din România: Ana (Aneta), Maria (Măriuca), Ileana. 

E foarte posibil ca în acest an să mai scot un volum de poeme intitulat „Black Metal”. Am pregătite peste 400 poeme din care voi selecta cam jumătate pentru acest volum.

De asemenea e posibil să continui „folietonul” Stelică, mândria țării, care l-am început prin vara lui 2019 și din care am postat peste douăzeci de episoade pe Facebook. Oamenilor le-a plăcut mult și vor să-l continui. E o satiră a vremurilor noastre, avându-l ca personaj principal pe Stelică, un polițai gras, corupt și semianalfabet.  S- a spus despre Stelică, mândria țării că ar fi un fel de Las Fierbinți din Ardeal.

Ce ai învățat scriind aceste cărți?

Să prețuiesc viața și pe oamenii din jurul meu. Dar mai ales pe Dumnezeu. L-am (re)găsit pe Dumnezeu scriind…

Ce înseamnă pentru tine sintagma “Autor de succes”?

Habar n-am! Nu mă consider unul. Eu doar încerc să las ceva frumos în urma mea. Viața e atât de scurtă…

Probabil un autor de success să fie Ken Follett sau John Grisham, adică acei autori care vând sute de mii de exemplare și care trăiesc decent din vânzările propriilor cărți.

Ce nu aș ghici niciodată despre tine?

Exact ce nu trebuie ghicit! 😁😁

Dacă ai putea retrăi o zi din trecut, care ar fi aceea?

Ziua în care mama mea a fost luată cu ambulanța și dusă la spital, fiind depistată pozitivă cu Covid, chiar de Paște în 2020…

Întorcându-ne la tradiții, se apropie Sărbătoarea de Dragobete. Cum crezi că se deosebește aceasta de varianta sa de import, Valentines Day?

Probabil e similară cu povestea Moș Crăciun vs Santa Claus. Adică tradiție pur românească versus globalizare. Nu am fost niciodată pasionat de Valentine’s Day. Am considerat această zi ceva kitschos. Ziua îndrăgostiților ar trebui să fie în fiecare zi, mai ales când ai alături persoana iubită.

Un gând de încheiere? Ce ai vrea să le transmiți celor ce citesc acest interviu?  

Să fie fericiți și să iubească viața! 

Mulțumesc din suflet pentru răspunsurile frumoase!

Dacă acest interviu v-a atras atenția și v-a făcut curioși în privința cărților lui Lucian Domșa, atunci aflați că le puteți comada direct pe Facebook Messenger sau pe WhatsApp la 0720944933.

Spor la citit, dragilor!

Lecturi plăcute! 💓