Păcate arse - Un roman domino

Încep prin a da un aviz curioșilor: tipul de pe copertă nu este un pirat ci un gitan. Fiecare dintre personajele create de autoarea Raluca Iacob pornește la drum cu un plan, dar planurile le sunt dejucate de Forța Divină sau de haosul imprevizibilului, cert este că nimic nu merge așa cum aceștia ar fi sperat.

Păcate arse este un roman cu acțiune tip domino, iar piesa care cade prima (de data asta pradă flăcărilor) este chiar Catedrala Notre-Dame din Paris. Urmează Pont d'lena, Arcul de Triumf și Muzeul Rodin, locuri în care va curge sânge nevinovat. Sau poate că nu. Poate că Dante, Cai și Jo pot opri fatalitatea jocului nebun pe care tot ei l-au declanșat, Cai și Dante prin incendierea Catedralei străvechi, iar Jo prin furtul celui mai important artefact al creștinătății - Coroana cu spini a Mântuitorului. 

În punctul central al poveștii se află soprana Victoria Hernandez-Wu. De la vanitatea și cruzimea ei începe totul și, cred eu, tot la ea ar trebui să se sfârșească. Despre acest personaj declanșator aflăm, încă din primul capitol, că nu este prea iubită de angajați, că este divorțată și are o nepoată pe care o disprețuiește, dar pe care o trimite să îi facă cel mai important comision din câte există: să îi aducă neprețuitul artefact pe care intenționa să-l poarte în timpul concertului de Paște.

"Fusese în destinul ei să poarte istoria creștină pe cap, dar destinul ei ardea acum la Notre-Dame împreună cu păcatele și cu nepoata ei bună de nimic.

Egoismul i se întindea peste organe ca o peliculă ce aducea totul împreună. Se sufoca în lacrimi.

Totul era pierdut."

Rănită grav în incendiu, dar ducând cu ea Coroana, Jo este externată forțat din spital de către mătușa ei, apoi interogată de către unchiul Bao Wu- șeful poliției pariziene. Odată întoarsă în casa Victoriei, după cea mai grea zi din viața ei, Jo descoperă un tablou dezgustător și sinistru, mătușa ei lovindu-și cu bestialitate sclavul, pe Dante, un tânăr gitan în persoana căruia Jo îl recunoaște pe cel care ar fi incendiat catedrala. Disperată, fata cere ajutorul singurului om la care ar fi putut apela, unchiul Cai, fratele mai mic al Victoriei, dar aceasta află cu stupoare că și el a fost implicat în declanșarea incendiului.

"- Pot să te ating? întrebă ea.

Vocea îi era stinsă și ochii îi străluceau în lumina slabă din dormitor. Dante își înghiți nodul din gât în timp ce o caută cu privirea. Îl evită cu orice preț și atunci realiză că nu era o iluzie. Și ea și-l dorea cu adevărat."

Între Dante și Jo se înfiripă fiorii dragostei, dar viața le atârnă de un fir de păr (și acela șubred). Acțiunea se precipită, evenimentele curgând alert, prea alert uneori, dușmani nebănuiți își fac apariția din umbră, iar ei trebuie să evite să fie uciși de asasini plătiți ori să fie prinși de poliție și acuzați de incendierea catedralei și furtul artefactului. Recunosc că din acest punct mi-aș fi dorit o detaliere mai amănunțită, dar chiar și așa mi-a stat inima în loc de câteva ori. Doamne ferește! 😀

"Își ridică privirea din pământ. Jo își acoperise ochii cu mâinile, iar respirația îi era grea. Totuși stătea pe loc, resemnată.

Pistolarul aruncă un ultim rânjet peste umăr, apoi își îndreptă atenția spre ea."

Oare întoarcerea la rădăcini îl va salva pe Dante de blestemul ce îi urmărește ca o umbră malefică? Oare va reuși acesta să uite durerea pricinuită de Victoria, scorpia ce i-a legat sufletul și i-a pângărit trupul? Dar Jo va reuși să se adapteze de la viața ușoară, de orășeancă răsfățată, la viața din șatră? Rămâne să citiți și să aflați.

Mie mi-a plăcut tare de Rosa, mama adoptivă a lui Dante, dar și mai tare de Dooriya, ghicitoarea-vindecătoare a șatrei. La fel de tare mi-a plăcut jurământul celor doi îndrăgostiți sub lumina stelelor și sinceritatea inimilor lor.

"El o trase înapoi cu o forță animalică și își lipi gura de gura ei într-un sărut umed și flămând. Ea își lăsă fruntea pe spate, iar el coborî, odihnindu-și pentru o clipă capul în scobitura gâtului ei. Continuă să îi plaseze săruturi pe umeri, masându-i în tandem omoplații încordați cu mișcări circulare apăsate. Jo gemu încet. Îi fusese dor de toate acelea, deși nu le avusese niciodată, ceea ce o făcea să creadă că se cunoșteau din altă viață. Zâmbi, privindu-l în ochi. Se regăsiseră în viața aceea și aveau să se regăsească mereu. Știa asta, iar gândul făcea totul să aibă din nou sens."

Dacă sunteți curioși de ce se întâmplă cu cei doi îndrăgostiți ori cu unchiul Cai și dacă vreți să aflați ce pedeapsă primește Victoria pentru vanitatea și cruzimea ei, atunci vă îndemn să citiți această carte cu miros de Păcate arse, un roman despre iubire, trădare și sacrificiu. O găsiți pe site-ul editurii Cassius Books, alături de multe alte povești minunate.

Click pe Link, dragilor!