Profetul Tenebrelor - Blestemul uitării

Simbolismul profund al acestei cărți, ce are ca protagoniști niște simple râme, m-a dat peste cap și mi-a generat o epifanie de zile mari. O lectură de-a dreptul revelatoare.

Brunno Livadaru a insuflat inelaților săi calități, dar mai ales defecte umane, dintre toate uitarea fiind cel mai mare. Uitarea faptului că istoria se repetă. Profetul tenebrelor este un roman manifest ce ne vorbește despre structura șubredă a unei societăți atât de asemănătoare cu ceea ce ne înconjoară în viața de zi cu zi, un fel de oglindă a acestei banale colonii numită omenire.


"În realitate, tunelul ajunsese să fie guvernat din umbră de comercianți și Buzunarele-moarte. Aceste două caste conlucrau cum nu se poate mai bine. Buzunarele-moarte dețineau monopolul producției și transportului de ciuperci negre, iar negustorii procesau ciupercile, transformându-le într-o licoare, după care toți inelații, fără excepție, erau dependenți până la ultimul inel, licoare ce avea menirea să le amorțească reflexele și mintea. "


O societate vanitoasă urmează un Profet nebun care pune în pericol bună-starea coloniei de râme pentru a-și păstra rolul de conducător. Cârtița, frica de netăgăduit a inelaților, este folosită drept pretext pentru scopul măreț al construirii unui imperiu fortificat, din care nimeni să nu poată ieși. Dar este această fortăreața menită să țină Cârtița departe de colonie sau este menită să țină colonia departe de libertate aducându-i, în cele din urmă, pieirea? Dar oare Cârtița este reală sau este doar amintirea distorsionată a urmașilor unui trecut apus?


"Dacă cineva l-ar fi întrebat ce părere are despre această separare dintre perfecți și impuri, categorie din care face și el parte, i-ar fi răspuns zâmbind „Îmi place să cred că nimeni nu e perfect, cu toții purtăm un defect fie el fizic sau moral, ori o meteahnă urâtă care trage în jos perfecțiunea la care aspirăm sau pe care am moștenit-o”."


Sala Fortăreață, ce îi apare Profetului în viziuni și la care acesta tânjește cu ardoare, este descoperită de o râmă nomadă, Cap-Turtit, iar de aici pornește declinul societății inelaților spre un Comunism ostentativ apoi spre un Fascism sângeros. Cap-Turtit, descoperitorul Sălii Fortăreață, nu își dorește să facă parte dintr-o colonie, dar la îndemnul amicului său, Cur-Retezat (un nefericit pe care l-a salvat de la o moarte sigură), hotărăște să îi dezvăluie Profetului locația Sălii în schimbul unui loc în colonia-imperiu, pentru el și jumătatea de râmă ce îl însoțește pretutindeni. 


"Întreaga colonie îi era recunoscătoare Profetului care, cu ajutorul Viermelui Mitic, ținea Cârtița departe de colonie. Atacul Cârtiței! O spaimă teribilă, o spaimă de moarte pentru orice inelat, în urma căreia nu rămânea niciun martor, doar bucăți de trupuri dispersate băltind sânge."


Cur-Retezat, ce și-a căpătat numele după ce coada i-a fost retezată într-o luptă sângeroasă, dorește doar să fie acceptat alături de ceilalți inelați, dorește o inelată cu care să se încolăcească în voie și copii, clone perfecte și întregi ale sale. Profilul imperfectului ce visează la perfecțiune.

Cap-Turtit în schimb este fericit în singurătatea lui, simțindu-se mai în siguranță cutreierând pustiurile adânci ale pământului decât în mijlocul unei colonii ce l-ar ridiculiza pentru defectul său căpătat în împrejurări triste - a ieșit din cocon spărgându-i învelișul, izbindu-și capul de el. O naștere grea, cum s-ar spune, din oul abandonat de o mamă inelată fugară.


"„Totul e simplu când ești singur”, asta era deviza lui. Da, se născuse singur, crescuse singur și se descurca minunat de unul singur. Chiar și alături de Cur-Retezat, tot singur era într-un fel. Nu avea nici cea mai mică dorință să-și facă propria colonie sau să facă parte din una. O mândrie prostească, dar care îi aparținea întru totul."


Sala Fortăreață, construită de Marele Vierme Mitic, se umple de inelați veniți din toate straturile pământului pentru a pupa coada conducătorului și a-i jura credință, dar în curând, Cap-Turtit își dă seama că a fost de fapt folosit, iar Profetul caută momentul prielnic pentru a scăpa de el. Împrăștierea zvonurilor despre iminentul atac al Cârtiței sau despre lupta acesteia cu Marele Vierme Mitic  duce la clocirea numeroaselor teorii conspirative și a soluțiilor macabre dar, cum se va descoperi ulterior, inutile. Cap-Turtit pornește în căutarea Marelui Vierme Mitic, având-o pe urme pe Subțirica, spioana îndrăgostită de acest temerar neînfricat. Dar oare poate Cap-Turtit să înțeleagă și să accepte adevărul?


"„Un semn divin din partea Marelui Vierme Mitic, nimic mai mult; răbdare și credință, atâta tot, răbdare și credință!” își repetă în fiecare zi Profetul, cuprins de febra visului său."


Adevărul, deși evident, este ignorat, iar această ignoranță generalizată duce la războaie sângeroase, crime odioase și trădări mișelești în mijlocul acestei societăți viermănoase la propriu dar și la figurat. 

Cum a reușit Brunno Livadaru să îmi dea viața peste cap în doar 137 de pagini? Citiți romanul Profetul Tenebrelor, ultima lansare de la Editura Petale Scrise, și convingeți-vă că adevărul este de cele mai multe ori ascuns la vedere.

Click pe link, dragilor!


Comentarii

Postări populare