Georgiana Petcu - sky is the limit

De ce am ales să public acest interviu astăzi? Pentru că este ziua ei și am posibilitatea să îi urez la mulți ani inspirați și productivi cu ocazia împlinirii a 22 de anișori frumoși. Da, de ziua  ei a ales să vă facă  un cadou - O bucățică din ea.

Georgiana Petcu este, în același timp, sensibilă și puternica. Pentru ea "sky is the limit" și nu se teme de schimbare, ci o îmbrățișează ca pe o mantie a unui super-erou, pentru că schimbarea înseamnă evoluție. Să nu uit să menționez că ascultă muzică bună. 😁

Haideți să o cunoașteți pe Georgiana Petcu.

Bună Georgiana. Îți mulțumesc că ai acceptat să faci parte din micul meu proiect și sper să îți placă întrebările mele vesele. 😊 Dar înainte de toate, spune-mi te rog cine este Georgiana Petcu?

Bună, Cătălina! Îți mulțumesc și eu pentru că m-ai vrut în proiectul tău. Hmm, cine e Georgiana Petcu? Uneori și eu îmi pun întrebarea asta, realitatea e că Georgiana este al doilea prenume al meu, așa că până să scriu, nu eram obișnuită cu el. Cumva, pe Georgiana, o văd total diferit față de persoană obișnuită din fiecare zi. Georgiana e persoana care-și permite să simtă mai mult, care-și lasă uneori și partea emotivă s-o conducă. Georgiana este altruitstă, nu are limite și se află într-o continuă schimbare. E destul de ciudat să vorbesc despre mine la persoana a treia, dar în timp am găsit în scris micul meu refugiu. Automat, persoana care s-a retras acolo, în cazul de față, Georgiana, a reușit să evolueze, să vrea mult mai mult de la ea. Dacă în viața de zi cu zi, mai apar anumite probleme, situații care ajung să te consume, Georgiana le face mult mai bine față, fiindcă ea se inspiră din acele sentimente, astfel că e mult mai ușor de trecut peste ele. Poate părea exagerat, dar să fiu Georgiana, scriitoarea, a reprezentat și încă o face, o cale de evadare din anumite momente grele. E ca o gură de aer pe care o inspiri după mulți kilometri alergați.

Acum te iau ca la Oracolul din gimnaziu (ăla de pe vremea mea): Vârstă, zodie, actori preferați, ce muzică asculți, pasiuni, știi tu…. Chestii din astea și ce mai vrei tu să ne spui.

 Acum îmi pare rău că nu mai am și eu acel oracol. Păi, astăzi am împlinit vârsta de 22 de ani, am început să scriu de la vreo 15 ani. Prima dată când am publicat ceva, a fost în clasa a doua, la un concurs de poezii pentru copii. N-a fost cea mai reușită creație a mea, dar mândria și sentimentul că acela este „darul” meu au fost de neegalat. Pe parcurs anilor am avut tot felul de hobby-uri, dar la scris mă întorceam de fiecare dată. Printre acele hobby-uri s-au numărat desenul; în prezent pasiunile mele ar fi scrisul, pe primul loc, cititul și alergatul. Cumva, doar în aceste trei lucruri, am reușit să găsesc plăcere. Ca zodie, exact ca protagonista mea preferată, Blaze, sunt taur. Nu am un actor preferat, eu și serialele nu prea suntem prietene. Prefer să citesc o carte, dar dacă găsesc ceva care să mă facă extrem de curioasă, m-aș uita la serialul respectiv. Aș putea să-ți enumăr scriitori preferați, iar pe primul loc s-ar afla Leigh Bardugo, urmată de Colleen Hoover, Jennifer L. Armentrout, Mihail Sebastian, Camil Petrescu, Mihail Drumeș, John C. Maxwell și Marc Levy. Dintre genurile muzicale ascult mai mult rock, Nickelback, 3DG, Bridge to Grace, Skillet, cam astea ar fi trupele mele preferate, dar mai am și alți artiști pe care-i prefer, fie că vorbim de români sau străini.

Vorbește-mi puțin despre romanul Incompleți și despre ce te-a inspirat să scrii.

O să fie amuzant ce urmează să-ți spun, dar cam toate cărțile mele despre care am zis inițial că vor fi o proză scrisă au ajuns romane și destul de citite. Pentru mine, Incompleți a fost o provocare pe care mi-ai dat-o de una singură. Nu știam dacă aș putea scrie din perspectiva unui bărbat, la modul chiar să-i realizez un caracter și o gândire cât mai masculină. Cam de la asta a plecat și ceea ce a fost o provocare la început, a ajuns să fie un roman în două volume. Cu cât înaintam la ea, îmi spuneam că vreau să creez personaje cât se poate de normale și umane. Fără perfecțiunea pe care o vedem uneori în cărți, îmi doream să scriu o carte în care personajele mele să aibă acel strop de imaturitate, orgoliu, încăpățânare, neliniște, toate astea în doze cât mai obișnuite. În cazul meu, inspirația vine când sunt singură, nu am alte probleme pe cap, ascult muzică și mă fixez asupra a ceea ce vreau să scriu. Până și când ies la alergat, corpul știe ce-are de făcut, iar gândurile îmi sunt asupra altor lucruri. Incompleți, am vrut să fie o carte unde, protagoniștii sau restul personajelor să evolueze, să înțeleagă că viață și un capitol nou nu poate să înceapă cu ușurință, dacă nu ai dat trecutul la o parte. Ca și în viața de zi cu zi, nu te poți deschide spre viitor fără să închei socotelile cu trecutul. Aș vrea că cititorii să vadă dincolo de cuvinte, până la urmă te poți numi complet, când părți din tine se află încă în trecut?

Ai ceva proiecte de viitor pe care ai vrea să le împărtășești? Pe când volumul II?

Am mai multe cărți pe care mi-aș dori să le public. Momentan, mă axez pe volumul doi, până la începutul verii îl văd finalizat. Cel târziu, iulie dacă nu e chiar la început. După seria asta sunt puțin nehotărâtă între două proiecte, dar cel mai probabil o să mă ocup de Arta de a păcătui, fiindcă mă simt datoare față de cititorii mei s-o termin. Un lucru e sigur, dacă voi republica seria asta, va fi schimbată din toate punctele de vedere. Odată ce eu am avut parte de un nou început mai bun și mai frumos la editura Vesper Books, consider că și ea merită mai mult. Seria Arta de a păcătui înseamnă foarte mult pentru mine, nu am recunoscut asta până acum, dar unele sentimente și trăiri din serie sunt reale. Din toate lucrările mele, mă regăsesc în April și am în plan să aduc mai multe detalii adevărate în ea. În trecut, când am scris la ea, încă se resimțeau niște senzații mai puțin plăcute, dar acum mă simt pregătită să detaliez mai mult. Cred că toate fetele avem sau am avut  un Xander al nostru și toate suntem câte puțin din April, dar așa e viața, dacă nu ar exista și puțină durere, n-am putea spune că trăim.

Cum a fost primită povestea “LASĂ-MĂ SĂ TE TRĂIESC” pe care ai publicat-o în antologia de Crăciun a editurii Vesper Books?

Întotdeauna părerile sunt împărțite. Povestea respectivă am scris-o după mai mult timp de inactivitate și a fost o provocare. Unor cititori le-a plăcut, alții au considerat că ar mai fi trebuit continuată și că relația celor doi a fost puțin grăbită. Drept să zic, în prezent mi se pare că totul e grăbit și oamenii fac exact tot ce simt fără alte introduceri. Sunt mândră de povestea mea, fiindcă am scris-o într-o perioadă foarte tensionată personal și am reușit s-o duc la capăt cu bine. Cu povestioara asta simt că mi-am făcut primii pași din nou la lumină și, propriu-zis, în editura Vesper Books. Au fost mai mărunți și mai timizi, dar acum au ajuns mult mai îndrăzneți.

Dacă ai putea schimba ceva în debutul tău ca scriitoare, care ar fi acel lucru?

Am avut o perioadă, cred între anii 2018-2019 și o parte din 2020, în care am cam dispărut din mediu online sau cel puțin nu mai eram atât de activă, iar alegerea m-a făcut să am blocaje mai târziu și să nu mai plec cu aceeași încredere la drum. Mi-aș dori să mă întorc în timp și să-mi spun că există în viață sentimente temporare și nu trebuie să iau pe baza lor decizii permanente. Unele probleme, m-au făcut să mă îndepărtez de scris, cu toate că el îmi făcea bine, nu mă puteam concentra. Îmi doream să mă retrag într-un colt și să rămân un timp acolo. Ți-am vorbit mai devreme despre următoarea serie după Incompleți și un Xander, ei bine, cam au legătură cu aceea perioadă. În orice caz, nu regret că au existat acele momente, până la urmă ele m-au învățat, m-au maturizat și poate că am avut nevoie de ele ca să pot evolua. Cine știe  pe unde eram sau dacă mai reușeam să public fără ele. Sunt genul de persoană care, cred că totul în viața asta are un scop. Nu-l afli azi, dar poate mai târziu cine știe. O acțiune, care azi nu-ți creează un discomfort sau o neplăcere, mai târziu te poate aduce în fața unor decizii sau a unor situații plăcute sau neplăcute. 

Menționează o întrebare la care ai dori să răspunzi, dar nimeni nu ti-o pune vreodată. Cum ai răspunde?

Am o întrebare de care, mai degrabă m-aș teme, decât să îmi doresc să răspund la ea. Ea sună cam așa: ești bine? Dar să n-o primesc atunci când stau pur și simplu, ci atunci când scriu și nu văd nimic altceva decât ecranul laptopului. De ce spun că îmi e teamă? Eu trăiesc odată cu personajele mele, uneori și eu mă emoționez sau am lacrimi în ochi, fiindcă senzațiile exprimate în cărțile mele au fost reale, numai că eu am creat doar spațiul de desfășurare și circumstanțe diferite. Atunci când sunt absorbită de tot ce fac, trăiesc acele sentimente și să mi se pună întrebarea asta, cel mai probabil mi-aș pierde inspirația și n-aș mai putea crea aceleași scene de impact. Practic, mi-ar fi luată muza. Viața de zi cu zi și tot acel amalgam de senzații sunt sursa mea de inspirație cea mai fidelă; eu în cărți îmi găsesc „alinarea”, să mă întrebi cum ma simt sau dacă sunt bine, ar strica toată magia. Prefer să mă descarc mai mult în scris, el mă ajută mult mai mult să-mi revin, depinde de situație, desigur. Până la urmă, nu degeaba se spune că în viața unui scriitor oamenii din jurul lor ajung nemuritor. Dacă nu ei, sentimentele sigur sunt nemuritoare.

Ce înseamnă pentru tine sintagma „autor de succes”?

Întrebarea asta a devenit preferata mea. Ce înseamnă mai exact succesul? Se referă el la numărul de cititori sau la oamenii care te văd și spun: uite, ea e Georgiana Petcu? Căci, pentru mine, nu ăsta e succesul. Eu am scris mult timp pe Wattpad, vrei să-ți spun când mă simțeam cel mai emoționată și cel mai mândră de mine? Când eram un „autor de succes”? În momentele în care aveam bulinuța aia roșie la cutia poștală și o persoană îmi scria, spunându-mi că lucrarea mea l-a ajutat, că l-a vindecat sau că l-a făcut să treacă peste anumite probleme. Când am început să scriu mi-am zis doar atât: dacă am puterea să ajut un om prin ce scriu, mi-am îndeplinit scopul. Acesta este succesul, atingerea scopurilor pe care ți le propui. Nu-mi doresc de la cărțile mele să fie un plus la bibliotecă. Îmi doresc ca ele să existe în bibliotecile cât mai multor oameni, dar atunci când le privesc, să știe că acelea sunt cărțile de unde au învățat ceva. Orice mic pas pe care-l fac, pentru mine este un succes, fiindcă îmi susține dezvoltarea personală și mă ajută să visez în continuare. Chiar dacă ar exista doar câteva persoane care să mă citească și le-ar ajuta ce scriu, aș considera că scopul meu s-a îndeplinit, deci am avut succes în tot ce mi-am propus.

Este ceva ce ai dori să adaugi? Ce le transmiți celor ce citesc acest interviu?

Le-aș spune să creadă în ei. Să creadă în ei chiar și atunci când totul pare imposibil, să nu se abată niciodată de la drumul lor în viață și în carieră. Atunci când ai încredere în tine și îți dorești ceva cu adevărat, nimic nu este imposibil. Cu ocazia asta aș vrea să mulțumesc editurii Vesper Books pentru oportunitatea oferită și colegelor mele, scriitoare, minunate pentru întreaga susținere și înțelegere. Acum un an n-aș fi crezut că o să ajung înconjurată de niște oameni atât de frumoși și săritori, iar asta înseamnă mult. Trebuie să-ți mulțumesc și ție, din nou, a fost un interviu minunat, dar și oamenilor care mă citesc și mă susțin. Alături de voi, „drumul” pe care-l urmez e mai ușor de parcurs.

Îți mulțumesc!

Pe Georgiana și cărțile ei le găsiți pe site-ul Roial Ink. Books.

Click pe link, dragilor!