Pasiuni interzise - O carte interzis de fierbinte
Dacă debutul Mariei m-a surprins plăcut cu o carte erotico-medievală, de data asta avem un historical romance erotic. Foarte erotic.
Povestea începe între zidurile întunecate ale unei mănăstiri, unde, în miez de noapte, Marchizul de Winter este în căutarea unei fecioare numai bună de soție. Vrea un moștenitor. Sătul de batjocura prietenilor care consideră că nu-și poate găsi o femeie, Philip hotărăște să-și cumpere una. Dar aceasta trebuie să fie virgină, deșteaptă și loială.
Nu se aștepta să dea însă peste o adevărată comoară, ce îl confruntă cu mult curaj încă de la prima discuție.
"- Ce părere ai despre diferența dintre femeie și bărbat din învățătura Mântuitorului?
Tânăra clipește de câteva ori tăcută.
- Biserica spune că... începe ea pe un ton ferm.
- Nu aceasta e întrebarea mea, ce spune biserica! o oprește el enervat.
Fata își drege vocea și se apropie.
- Dacă tot m-ați trezit în miez de noapte ca să îmi aflați opinia despre asta, o voi spune pe față. Isus a prețuit femeile mai mult decât bărbații. Femeile au fost singurele care i-au rămas fidele și nu au fugit, nici când era pe cruce. Pentru că o femeie care simte că e apreciată și iubită, niciodată nu va frânge inima care o primește în sălașul ei.
Marchizul rămâne fără suflare pentru câteva clipe."
Cristine se află în mănăstire încă din fragedă pruncie, iar dorința sa cea mai mare este să se călugărească, dar ascultarea și obediența nu sunt tocmai punctele ei forte. Teama o cuprinde atunci când, în miezul nopții este trezită și pusă față în față cu un bărbat. Alungată de maica stareță din singurul loc pe care îl cunoștea și pe care îl considera acasă, fata nu are încotro și părăsește mănăstirea alături de cel a cărui identitate nici măcar nu o cunoaște.
"Trebuie neapărat să afle scopul ei acolo! Trebuie să-l găsească pe bărbatul acela care a dus-o acolo și să îi ceară explicații."
Adusă în casa celui despre care descoperă că este Marchizul de Winter, Cristine află că are șase luni la dispoziție să se căsătorească cu acesta, în ciuda protestelor sale și dorinței arzătoare de a rămâne într-o mănăstire unde nu mai este bine-primită. Fata învață rapid deprinderile casei și caracterul servitorilor, dar îi este destul de greu să se obișnuiască cu luxul, cu imensa bibliotecă plină de cărți (o scenă ruptă din Frumoasa și bestia, but who cares, books are sexy),cu hainele (pe care începe să le modifice după bunul plac) și cu purtarea ciudată și dominatoare a domnului casei (despre care nu v-am zis că este întunecat, misterios și frumos de pică).
"O întoarce cu fața în sus, prinzând-o de umăr și de șold. Îi privește în trecere chipul adormit, coborând. Sânii plini și rotunzi, cu trandafirii proaspeți ai sfârcurilor îi fură gândurile. Își simte gâtul uscat, iar respirația îi e accelerată. Își desprinde cu greu privirea de la ei, apoi coboară pe abdomenul ei, oprindu-se pe îmbinarea dintre coapse. E uimit."
Lui Philip îi plac provocările, iar caracterul fetei îl îndeamnă să o descopere bucată cu bucată. Află astfel că este foarte senzuală și pasională (abținându-se cu greu să nu-i răpească fecioria), dar o învață diferite moduri în care se poate obține plăcerea trupească.
Ei, aici, dragilor, încep lucrurile să se încingă. Rău.
"- Frumoaso, te va durea ca dracu’ prima dată, la cât ești de strâmtă!
Îi privește comoara dintre coapse, pentru că acum știe că are o comoară, și vrea să o atingă din nou. E dureros de excitat și o dorește... Suspină."
Scenele erotice sunt, cum să vă spun, excitante și incitante. Avem de-a face cu un joc al seducției lent și ademenitor, din care autoarea ne face să vrem mai mult și mai mult.
Aflăm de căsătoria Marchizului, încheiată dramatic cu uciderea Edei, soția acestuia, aflăm și despre infidelitatea răposatei marchize, înțelegând astfel motivele pentru care Philip a ajuns să își caute o consoartă în mănăstire (mănăstire în care, de altfel, se întâmplau niște lucruri tare dubioase).
"- Am știut că la un moment dat îmi va veni și mie rândul!
- Rândul?! e surprins marchizul. Despre ce rând vorbești? se întoarce în fața ei.
Fata își mușcă buzele, privindu-și vârful încălțărilor.
- Abatele de Saint Cyprian cere mereu altă fată... sau ceilalți care vin să aducă fonduri!
Începe să plângă cu suspine, acoperindu-și fața cu mâinile."
Iubesc modul în care Philip o învață pe Cristine să se atingă, să se descopere ca femeie și să îl descopere pe el ca bărbat. Tentația seducției este descrisă în amănunt (unii vor roși la anumite scene și pe bună dreptate) și tare mi-aș dori să vă pot reda câteva dintre scenele fierbinți, dar mă cenzurează iar mai-marii (cu motiv de data asta).
"O cuprinde peste talie cu un braț ca să o sprijine, apoi îi ia mâna și i-o duce între coapse, făcând-o să se frece ușor. Fata adună genunchii, tremurând toată."
Avem și în acest roman parte de mister, secrete și caractere puternice (dar complet opuse) ce se completează minunat. Avem personaje secundare absolut adorabile, atât prin acțiuni cât și prin limbaj. Ce să mai, avem de toate. Spuneam de mister, da, pentru că descoperirea unui semn pe trupul Cristinei, duce la o căutare aprigă în arhivele mănăstirii, ajungând la o concluzie tristă: fata fusese înfierată la o vârstă fragedă. Cine a putut face asta unui copil și ce s-a ales de familia acesteia, vă las pe voi să descoperiți.
Vă garantez că Maria Philip a scris o poveste faină tare, pe care o găsiți pe site-ul editurii Petale Scrise, alături de alte cărți minunate și numai bune de luat acasă.
Click pe link, dragilor!
Comentarii