Lanțul adicției - #eusuntjoanna

#eusuntjoanna

Vă întrebați poate ce rol are acest haștag și vă voi explica într-o clipă.

M-am identificat cu personajul creat de Daniela Bortea mai mult decât cu orice alt personaj din orice altă carte. Parcă Joanna a fost copiată după mine pe alocuri. Sunt copil crescut la țară, provenind dintr-o familie de țărani fără averi, obișnuiți cu munca pământului și îngrijirea animalelor, un copil ce a dorit să-și depășească mizerabila condiție. Sărăcia mea era o boală pentru colegii mei orășeni. Nu aveam haine noi, nici bani de buzunar, calculator, nici măcar bicicletă. Făceam naveta zi de zi, uneori cu autobuzul, alteori pe jos. Îmi mâncam sandvișul cu halva, ou prăjit sau margarină Wiesana pe ascuns, să nu râdă colegii de mine. Cât despre iubitul cu adicție... l-am avut și pe acela. S-a terminat prost în cazul nostru.

Am început să bat câmpii, dar iată că Daniela a reușit să îmi scoată la suprafață niște dureri ascunse ce le credeam pierdute prin noianul de amintiri. Am avut parte de o exorcizare a tuturor demonilor propriului trecut.

Ei îi mulțumesc, iar pe voi vă invit să citiți recenzia și cartea - neapărat citiți cartea asta!

Pentru unii, gândurile unei fete de 10 ani ce scrie în jurnalul dăruit de bunică pot părea plictisitoare și fade, dar pentru mine, fiecare pagină a fost ca o oglindă a propriei copilării. Nu contează că eu m-am născut în România, iar Joanna în Polonia. Sufletele noastre sunt îngemănate.

"Nu pot să definesc concret ce este iubirea, dar o simt. Iubire este atunci când Agata mă strânge de mană și mă încurajează sau când Rafal muncește mai mult pentru a nu fi nevoite să o facem noi. Iubirea este atunci când mama și tata râd, când stăm toți la masă și suntem fericiți aparent fără motiv. 

Doar pentru că este liniște acasă și suntem toți. Iubirea este atunci când bunica economisește fiecare bănuț pentru a-mi lua mie și fraților mei cadouri. 

Spune că fericirea de pe chipurile noastre când le primim nu are egal. E fericită și ea văzându-ne pe noi bucuroși. Și mai este atunci când îmi mângâie părul înainte de culcare și îmi spune o poveste. La fel, atunci când îmi este frică de ceva, ea mă îmbrățișează și îmi spune că totul va fi bine. Și o cred, pentru că de cum mă strânge în brațe, orice supărare dispare.

Și acum că ea a plecat, mă întreb cum oare voi trăi fără ea și fără iubirea pe care mi-o oferea. Am crezut că iubirea rezolvă toate problemele. Și mai ales că atunci când iubești, rămâi...

Cel mai frică îmi este că bunica mă va uita și nu mă va mai iubi la fel de mult."

Joanna se învârte într-un cerc vicios, de la tatăl căzut în patima alcoolului, la iubitul dependent de droguri. Autoarea descrie stările sufletești prin care trece protagonista noastră, stări de cele mai multe ori contradictorii, dictate de dragoste, dar și de învățătura simplă, dar înțeleaptă a bunicii materne.

"Iubirea schimbă totul! Vei vedea tu singură diferența și, cu siguranță, vei face greșeli, dar oricât de departe vei merge cu ele, să nu uiți să te întorci mereu la tine, să repari și să nu îți fie teamă să o iei de la capăt, chiar dacă va fi nevoie să o faci de zeci de ori."

Parcursul școlar al tinerei nostre a fost unul strălucit, dar experiența ei în interacțiunea cu colegii, tensiunea din familie, neajunsurile și izolarea și-au pus amprenta asupra sufletului tânăr, maturizându-l devreme, îmbătrânindu-l.

Nu mulți dintre noi știm când s-a sfârșit copilăria, dar Joanna a simțit asta în ziua în care a împlinit 10 ani, când a fost anunțată că bunica ei iubită se va muta pentru a-și ajuta cealaltă fiica bolnavă, mătușa Joannei. Atunci viața ei a început să se schimbe, iar inocența este nevoită să poate lupte grele cu realitatea ce o înconjoară, una deloc blândă.

"Să știi că frumusețea nu constă în machiaj, păr vopsit și aranjat și, cu atât mai puțin, în haine frumoase pe care le purtați voi, tinerii, în ziua de azi. Să nu uiți niciodată că frumusețea este ceea ce vine din interior, frumusețea sufletului ți se oglindește în adâncimea ochilor și acolo stă ascunsă adevărata valoare a unui om! Dacă nu îi poți citi frumusețea în ochi, să nu te lași păcălită, oricât de frumos i-ar fi exteriorul."

Liceul este proba de foc pentru Joanna. Descoperă prietenia și dezamăgirea adusă de falsitatea Aniei, experimentează alcoolul, fiorii primei iubiri, apoi crunta dezamăgire.

Deși situația materială a familiei sale se schimbă după ce părinții pleacă să muncească peste hotare, Joanna parcă nu reușește să depășească obstacolul mintal al originilor sale rurale. În vremurile grele (și are parte de mult prea multe), Joanna se întoarce la JJ (Jurnalul Joannei), recitind gândurile copilei scrise în rânduri încărcate de dor și inocența vârstei.

"Chiar și cea mai frumoasă zi din viața ta se poate transforma subit în cea mai urâtă."

Mi-a plăcut că personajul nu așteaptă să îi pice nimic din cer și nu s-a dat bătută în nicio situație. Orice s-ar întâmpla, Joanna trebuie să găsească mereu o rezolvare. Cea mai mică dintre frați, de multe ori își însușește responsabilități prea mari pentru umerii săi, răzbind cu greu să-și ducă la bun sfârșit misiunea, dar răzbind.

Joanna suferă, se zbate, acceptă și înțelege, se revoltă și plânge, dar niciodată nu se pierde pe sine. Este stâlpul celor ce o înconjoară, punctul lor de sprijin, dar întrebarea e, pe ea cine o sprijină?

Și dacă vă întrebați care este adicția Joannei, să știți că aceasta este tiparul toxicității relațiilor. 😟

"Dacă râd, o să creadă creierul meu că sunt fericită. O să mă prefac că sunt fericită până o să mă conving și eu, și cei din jurul meu. Mai bine să râd degeaba decât să plâng."

Dacă v-am făcut curioși, citit cartea și veți afla pe pielea voastră, eu una aștept volumul doi - Daniela, sper că nu mă lași să aștept prea mult, da?

PS: Vreau să menționez faptul că ador coperta și ilustrațiile din interior, dar și autoarea mi-e tare dragă. 😀

 Click pe link, dragilor!