Raluca Irimie - Am alergie la plictiseală

Femeia asta nu se plictisește! Raluca Irimie, căci despre ea este vorba, face într-o zi cât alții în cinci și parcă tot nu-i e de ajuns. Scrie, vorbește, vindecă, descoperă talente literare. Oricât de ciudat ar suna asta, Raluca se relaxează muncind. Pentru ea, cuvântul “ODIHNĂ” în adevăratul său sens, nu există în vocabular.

Hai să citiți mai multe despre această super-femeie.

 

Bună Raluca. Îți mulțumesc că ai acceptat să faci parte din micul meu proiect și sper să îți placă întrebările mele vesele. 😊 Dar înainte de toate, spune-mi te rog cine este Raluca Irimie în viața de zi cu zi? Cum se împarte scriitoarea Raluca cu mama Raluca și soția Raluca?

Mulțumesc pentru această ocazie, Cătălina! De obicei vorbesc puțin despre mine, dar profit de fiecare ocazie pentru a-mi depăși acest obicei.

Raluca Irimie este o ciudățenie a naturii, o combinație trăsnită de caracteristici dihotomice, o ființă unică pe care ori o iubești până iei foc și te lași consumat de pasiune, ori ai vrea să îi dai foc. Nu prea există cale de mijloc în ceea ce mă privește.

În prezent nu mă prea impart. Sunt absorbită mult prea mult de situație și latura maternă mi-a devenit dominantă.

 

Vorbește-ne puțin despre hobby-urile tale. Ce îți place să faci în timpul liber?

Nu prea am timp liber. Îmi găsesc cu greu timp chiar și pentru activitățile obligatorii. Mi-ar plăcea să călătoresc mai mult și să filmez mai mult pentru canalul meu de Youtube (https://www.youtube.com/c/RalucaIrimie). Sunt două lucruri care îmi aduc multă satisfacție, dar care implică și alte aspecte.

Nu am weekend sau sărbători, mai ales că, în calitate de psihoterapeut, a fost nevoie să îmi ajustez programul după cel al clienților. Acum câțiva ani mă implicam mult în proiecte de voluntariat. Niciodată nu am stat degeaba. Am alergie la plictiseală și simt că nu îmi permit să las timpul să treacă inutil. Eu sunt omul care se relaxează muncind.

 

Ce a fost mai întâi, autorul sau editura? Luluca sau Raluca? 😊

Prima dată a fost povestitorul. Îmi plăcea să am tot felul de discuții și, având un stil mai neobișnuit, am observat că mi s-ar potrivi. După ce o prietenă mi-a dat ideea de a începe un blog (pe vremea aceea erau la moda Arhi, Soso și alți bloggeri care au făcut traffic serios pe site-urile lor), am avut un moment de EVRIKA! Era exact ceea ce căutam atunci. Scriind pe blog am întâlnit mulți oameni foarte interesanți, am învățat enorm interacționând cu diverși alți bloggeri și mi-am satisfăcut, într-un fel, nevoia de experiențe noi și valoroase. Blogul nu mai este disponibil, dar vă spun numele (așa, de distracție): locul în care neuronii sunt profund traumatizați de superficialitate. Lung? Da! Însă păstrează o amprentă personală.

De scris mai serios am început după ce am născut primul meu fiu. Primise o carte cu povești clasice, iar în seara respectivă a dorit să îi citesc Fetița cu chibrituri. Am citit-o cu alți ochi, văzând-o din altă perspectivă, iar asta mi-a pus capac. Ca terapeut am observat tendința oamenilor de a urma narativele pe care le poartă cu sine, care au fost scrise și hărăzite pe negândite (de cele mai multe ori) și am văzut cât e de greu să te trezești la maturitate cu niște idei care nu îți servesc ție ca individ, care nu te ajută să evoluezi, ci din contră, te țin blocat.

Atunci mi-am spus că trebuie să fac ceva și să ofer, atât cât pot, imaginea unei alternative. Așa a luat naștere proiectul Destin în pași mărunti, așa am întâlnit alți oameni minunați și hotărâți să schimbe ceva, iar împreună am publicat volumul cu același nume, la editura Bookzone. În prezent nu mai este disponibil, dar pentru noi toți a fost o aventură valoroasă.

 

Vorbește-ne mai mult despre proiectul Cassius Books  și despre magia din spate.

Cum nu pot sta, am gândit proiectul Cassius Books. Îmi doream enorm să aduc ceva nou cititorilor și, încurajată de Irina Dumitru (pe care o cunoscusem între timp), am făcut demersurile pentru a deschide editura. Nu e magie, ci muncă și perseverență.

 

Cărți pentru copii și thrillere psihologice? Cum ai ajuns la o asemenea combinație?

Da! De ce nu? Ideea din spate e de a oferi alternative, iar viața nu e mereu roz și dulce ca o bomboană. Personajele învață, evoluează, își permit să greșească și, chiar dacă nu ajung în punctul în care își doreau initial, își asuma pierderile.

Și apropo de combinația trăsnită de caracteristici dihotomice, nu?

 

Dacă ar fi să alegi o singură carte, din toate pe care le-ai scris, care ar fi aceea și de ce?

Nu aș putea. Toate poartă cu ele evenimente și experiențe reale, persoane pe care le-am întâlnit cândva și cărora le-am ținut pumnii.

Fiecare carte are sufletul ei, are o altă amprentă. Nu aș putea să aleg una, sunt subiectivă. Nici după ce o să am o sută publicate nu cred că o să am vreuna favorită.

 

Este oare o competiție pe piața noastră de carte între autorii români și cei străini? Cum vezi tu viitorul literaturii în România?

Sub zâmbetele frumoase se ascund, de multe ori, interese personale și orgolii pe măsură. Sunt puține persoanele care se bucură cu adevărat de succesul tău și care ar pune umărul să te ajute să devi mai bun. Este o competiție, dar, din punctul meu de vedere, proastă. Jocurile de culise aduc deservicii tuturor, iar publicul ajunge să surprindă unele nuanțe pe care mai devreme sau mai târziu o să le taxeze.

Îmi doresc să ajungem să depășim orgoliile și să construim ceva de dragul de a lăsa lucruri cu adevărat valoroase în urmă, nu ca să-i dăm peste nas lui X-ulescu.

 

Ce citește Raluca? Ai abandonat vreodată o carte pentru că nu ți-a plăcut?

Da, mereu. Am o vorbă: nu vreau să mă chinuie cineva pe banii mei. Nu am timp pentru cărți care nu îmi fac plăcere sau din care simt că nu pot să învăț.

Uneori îmi propun să le reiau cândva. Alteori sunt ferm convinsă că nu e alegerea potrivită pentru mine.

 

Dacă ai putea face o regulă pentru o zi și toată lumea ar trebui să o urmeze, care ar fi această?

Nu-mi prea plac regulile și sfaturile. Am alergie la ele, iar cei apropiați știu asta și mă menajează din punctul ăsta de vedere.

Însă, dacă ar fi să dau o indicație pentru toată lumea… Aș alege ideea lui Jocko Willink, un domn pe care eu îl urmăresc de câțiva ani:

Get up, dust off, reload, recalibrate, reengage... and go out on the attack.

Ridică-te, scutură-te de praf, încarcă, recalibrează, reintră în scenă și pornește la atac.

 

Este ceva ce ai dori să adaugi sau să le transmiți celor ce citesc acest interviu?

 

Fiți curajoși! E cel mai bun lucru pe care îl puteți face pentru voi și pentru cei din jur.

 

Mulțumesc! 

Cărțile Ralucăi le găsiți, unde altfel, pe site-ul Cassius Books.

Click pe link, dragilor!