Rivali în fotbal și în dragoste - Glasul sângelui și-al ierbii

Citind  cartea asta în liniștea vechiului Cișmigiu, am început să tânjesc după agitația stadioanelor, după valurile tribunelor și sunetul vuvuzelelor. Delia Mitroi a reușit să redea în detaliu agitația vieții de fotbalist, goana după faimă, rivalitățile acerbe între echipele adverse și tumultul existenței acestor sportivi din afara terenului.

Avem parte de o poveste scrisă ca un scenariu de film, ba chiar pe alocuri mi-a adus aminte de Lecții de viață, un serial difuzat pe Pro TV, care tratează în fiecare episod câte o poveste dramatică.

Emoțiile, trădările, intrigile, suspiciunile, pasiunile, iubirile, dezamăgirile și secretele sunt ingredientele de bază ale romanului Rivali în fotbal și în dragoste.

„Meciul atârna de un fir de ață.

Alergatul după minge era alergatul după viață. O prinde, o pasează, o recuperează, o împinge în poartă. Se zbate până la fluierul final. Și nu renunță decât atunci când nu mai are minute. Când nisipul din clepsidră s-a scurs. Iar acel meci nu se va mai juca niciodată la fel. Nu cu aceiaşi jucători, nu cu acelaşi arbitru, nu pe aceeaşi vreme… Și nu în aceeaşi dimensiune cosmică.

Fotbalul este un vârtej de emoții, de sentimente. Prelungirile apasă pe suflete. Ele sunt şanse de a repara greşeli. Sau de a comite altele noi. La fel ca fotbalul, viața e o luptă. O competiție pentru supremație, unde cel care deține balonul dobândeşte puterea să domine pe cine vrea el. Cum vrea el.”

Întâlnirile dintre Sebastian și Răzvan, pe terenul de fotbal sau în afara acestuia, dau naștere unor conflicte de proporții uriașe, fiecare având un ego cât casa și dorința de a fi mai bun decât celălalt. De fapt, greșesc, fiecare consideră că este mai bun decât celălalt, iar asta le înveninează sufletele care ascund traume ale copilăriei. Doar că în goana lor după succes, cei doi tineri uită de suferința pe care o produc celor din jur și animozitățile pe care le crează în mijlocul echipelor la care activează.

"Răpăit de tocuri pe trotuar și o slabă lumină de lanternă... Ea respira greu, sacadat... Se apropie de cel ce zăcea pe asfalt. Dar nu putea să-l zărească. Încercă totuși să-l simtă, doar îi cunoștea pe dinafară fiecare tresărire, fiecare părticică din corp. 

În întuneric formele devin umbre, iar răul învinge binele, atunci când nimeni nu îl poate vedea. 

În oraș, vara își lua tributul, ca de fiecare dată. Flăcări ieșeau din asfaltul încins, aerul era atât de torid, încât inima lui simțea că se topește cu tot ce a iubit vreodată la Sandra... Dar ceea ce simțea el nu era ură, nici furie, nici dezgust. Era o senzație de nimicnicie, de umilință. Mândria lui se transformă într-o secundă în compasiune pentru biata lui făptură."

Sebastian Iorgoviceanu a copilărit în austeritatea unui apartament din Craiova, alături de o mamă severă care l-a crescut singură și fără de niciun ajutor. Adina nu a crezut niciodată că Sebastian va face o carieră din pasiunea lui nebună de a bate toată ziua mingea pe maidan, ba chiar i-a interzis acestuia fotbalul și i-a spart vechea minge pentru a-i da de înțeles că este cât se poate de hotărâtă în convingerile sale. Drept răspuns, copilul a făcut țăndări vaza preferată a mamei sale, de altfel singurul obiect de valoare din casă. Băiatul nu și-a cunoscut niciodată tatăl, iar asta i-a creat un gol în suflet și un complex de inferioritate pe care reușește îl ascundă cu abilitatea unui iluzionist.

Răzvan Stavre reprezintă cu mândrie a treia generație de fotbaliști din familie, după bunicul și tatăl său, stele ale fotbalului românesc. Are asta în sânge și, deși nu a iubit prea tare fotbalul în copilărie, microbul l-a prins și pe el, atât de tare încât ar fi în stare să își înlăture cu orice preț adversarul, chiar și printr-un fault fatal.

Iulia, iubita lui Răzvan, este atrasă în acest joc al răzbunării din dorința de a se răzbuna pe iubitul insensibil și rece, preocupat doar de alergatul după minge, alege astfel să îl însele pe acesta cu Sebastian, cel mai mare rival al său. Despărțirea este iminentă și bântuită de un scandal de proporții surprins de camera lui Pompiliu, nesuferitul paparazzo de la ziarul Senzația.

"În mijlocul acelui ținut istoric, păstrător de patrie și de neam, la cota 2000, Sebastian o ceru în căsătorie pe femeia visurilor lui. Cu fața scăldată în lacrimi de fericire, care înghețară instantaneu în ceața iernii din mijlocul primăverii târzii, fata acceptă să devină mireasa celui ce ținuse tot anul primele pagini ale tabloidelor cu faptele lui controversate. Știa că risca totul pe o carte. Dar o ținea strâns în mână și nu avea de gând să-i mai dea drumul vreodată. Mâna lui rece. Gura lui fierbinte. Munții Carpați. Dacii. Latinitatea poporului român. Dragostea... Fericirea clipelor de mai...Păcat că acel moment era efemer, păcat că el nu putea fi conservat într-o carte veche la fel ca petalele trandafirilor puși la presat."

Sandra, copila rămasă orfană la frageda vârstă de cinci ani, în urma unei tragedii fără margini, și devenită copila tuturor, își pierde marea iubire, pe Teo, băiatul dornic de a lupta în războiul altora, ce a sfârșit pe teatrul operațiunilor militare din Rakka, Siria. Moartea i-a răpit Sandrei toți oamenii dragi, dar nu și voința de a merge mai departe. Astfel se angajează ca PR la clubul Lyons București, acolo unde activează și atacantul Iorgoviceanu, doar că lui Sebastian îi place să atace și altceva în afară de poarta adversarilor. Femeile ușoare și relațiile pasagere ale ultimilor ani și-au spus cuvântul asupra caracterului său în materie de relații, iar când el și Sandra reușesc să formeze un cuplu, acesta o dă în bară. Grav.

"-Ascultă, Sebastian! Aflasem despre tine că ești mitocan, dar întreci măsura. În plus, ești și misogin, fără nicio reținere. Te voi reclama pentru discriminare sexuală. 

- Vai! Asta îmi mai lipsea! Aveți milă de mine, domnișoară Sandra! O să ajung pe străzi! După scandalul de sâmbătă, numai de asta nu mai aveam chef. Nu sunt misogin. Din contră, ador femeile. 

- Am sesizat că le adori. Bun. Atunci aș putea să te iert dacă îți ceri scuze. Vezi tu... ca în meciul acela din Europa League când ai ratat un penalty disperând pe toată lumea, dar ai marcat zece minute mai târziu. Cu toții te-au iertat. Era Victoria Craiova cu Man United, dacă nu mă înșel...

- Îmi cer scuze, Sandra. Deci știi ceva despre fotbal. Recunosc că sunt bădăran. Sunt cu nervii la pământ. Ce pot face? Nu m-ai chemat aici să dau explicații? Mă apăr și eu cum pot. Cea mai bună apărare este atacul."

Un secret bine păstrat stă să iasă la iveală, Sebastian îl află, Răzvan trebuie doar să își asculte inima și să descifreze glasul sângelui.

Dacă v-am făcut curioși și v-am stârnit pofta de puțină rivalitate și microb fotbalistic, atunci citiți romanul Rivali în fotbal și în dragoste al autoarei Delia Mitroi. Îl găsiți pe site-ul editurii Coresi.