Silviu Bacuiani despre fata din vis

L-am legat de un scaun (virtual, evident), i-am băgat lampa în ochi și l-am perpelit cu cele mai arzătoare întrebări. L-am supus la cel mai crunt interogatoriu, demn de o Cruella torționară ce sunt, dar n-a cedat cu una cu două. Bine, în cele din urmă a „ciripit” tot ce face și tot ce plănuiește, dar voiam să subliniez că munca de aducere a adevărului la suprafață nu a fost deloc una ușoară.

Haideți să-l cunoașteți și voi pe Silviu Bacuiani făcând Confesiuni lirice despre muza lui perfectă și despre iubirea pentru arta versurilor.

 

Bună, Silviu! Mulțumesc că ai acceptat să iei parte la acest “interogatoriu” amuzant. Nu promit să fiu blândă, cel puțin nu până la capăt, așa că să începem mai light. Cine este Silviu în viața de zi cu zi?

Bună, Cătălina și mulțumesc și eu pentru că te-ai gândit la mine și mi-ai oferit posibilitatea de a fi parte a proiectului tău, unul pentru care, de altfel, te felicit. Sunt deja obișnuit cu "blândețea" vieții, așa că nu mai am demult așteptări, cel mult speranțe și vise! Înainte de orice altceva, în viața de zi cu zi sunt tată! Pentru că a fi tată înseamnă să devii un sens, o direcție, o imagine, o stea călăuzitoare. Mi-ar plăcea să cred că, atunci când nu voi mai fi, cineva se va uita undeva sus după mine, nu cu tristețe, ci cu dorința de a mă păstra în suflet. Să fiu tată este cel mai frumos lucru care mi s-a întâmplat în această viață și îți spun un secret: dintre toate felurile în care am fost strigat vreodată, "tati" este, de departe, favoritul meu. Sunt momente când simt că îmi prelungesc viața prin copiii mei… Uneori, simt, la propriu, că trăiesc prin ei bucuriile de care poate, nu am avut parte… Vezi tu, într-o bună zi, tot ceea ce vom putea să mai vedem este doar lucirea unei stele in miez de noapte; tocmai de aceea, oferă amintiri copilului tău, pentru că cea mai frumoasă moștenire pe care o putem lăsa copiilor noștri, sunt amintirile fericite. Fii un colecționar al celor mai frumoase momente pentru copilul tău, oferă-i motive ca, peste ani, să își amintească de tine, cu dragoste.

Apoi, tot în această viață de zi cu zi, lucrez ca polițist local în București, o meserie pe care o iubesc și îmi place, prin prisma a ceea ce implică ea cu adevărat, și mai puțin prin ceea ce trebuie să fac, propriu-zis. Atât, următoarea întrebare? :)

 

Acum te iau ca la Oracolul din gimnaziu (ăla de pe vremea noastră): Vârstă, zodie, actori preferați, ce muzică asculți, pasiuni, știi tu…. Chestii din astea și ce mai vrei tu să ne spui.

Fiind și pasionat de istorie, la întrebarea referitoare la vârstă îți răspund că m-am născut la exact un secol distanță de ziua în care a avut loc primul atac al trupelor române, asaltul și cucerirea redanului otoman din fața redutei Grivița, în Războiul de Independență, și la 61 de ani distanță de ziua în care România declară război Austro-Ungariei și intră, astfel, ca parte combatantă în Primul Război Mondial, la finalul căruia se împlinește mărețul ideal, Marea Unire. De asemenea, în aceeași zi, ulterior nașterii mele, au mai avut loc evenimente importante care au marcat istoria lumii! Zodia o vei deduce după ce vei "calcula" ziua mea de naștere! 😁

Actori preferați? Nicholas Cage și Denzel Washington, din partea celui dintâi, o replică din filmul "Lord of war" rămânându-mi ca un fel de motto în viață: "Chiar și în iad, uneori, un înger își face apariția."

Iubesc muzica bună, aceea care transmite un mesaj. O ador! Știi de ce? Pentru că atunci când niciun cuvânt nu poate exprima ceea ce simți sau ceea ce trăiești, muzica o poate face, pentru că muzica are un limbaj unic. Când simți că parcă nu ai pe nimeni aproape, muzica poate fi prietenul tău cel mai bun, care te poate face să zâmbești, să râzi, să plângi, să îți retrăiești amintirile. Legătura dintre muzică și amintiri nu este deloc întâmplătoare, ce altceva putând evoca mai viu și cu un impact mai rapid situații și trăiri din trecut? Și mai cred că fiecare dintre noi avem o melodie a noastră, care ne face mai sentimentali, o coloană sonoră care ne acompaniază pe valurile iubirii, atunci când, cu ochii minții, revedem imagini care ne amintesc de iubiri, momente și oameni din trecut. De atât de multe ori, știi și tu cu siguranță, nu este nevoie de nimic mai mult decât de o simplă melodie pentru a evoca amintirea unei iubiri, a unei persoane sau a unor clipe frumoase trăite de noi, cândva.

Pasiuni? Îmi plac o mulțime de lucruri, așa că e dificil să le spun pe toate. Sunt un om realist, dar îmi place să mă distrez. Îmi place sa fiu puțin mai "nebun" uneori, dar la fel de bine mă pot bucura de o zi relaxantă și liniștită. Îmi mai place să spun că sunt "tată de Anutza" și mă bucur de fiecare dată când fetița mea mă lasă să "mă copilăresc" alături de ea! Nimic nu se compară cu bucuria enormă pe care o trăiești atunci când uiți de toate și lași frâu liber copilăriei și jocului alături de copilul tău…. Ce să mai spun? Iubesc fotografia și editarea foto-video. Integritatea, onestitatea și respectul sunt valorile după care mă ghidez și pe care mă aștept să le găsesc și în ceilalți.

 


De unde dragostea pentru poezie? Cum ai început să scrii și, foarte important, cine e domne’ muza asta faină care te inspiră?

Prin anul 2010, creasem un site al meu, unde postam numai melodii de dragoste, pe care le traduceam și subtitram, anterior, în limba română. Reușisem să strâng în jur de 400 dintre cele mai frumoase astfel de cântece, din toate timpurile. Înaintea începerii traducerii versurilor, obișnuiam să scriu, și să apară, astfel, pe clip, "Dedicat celei pe care o iubesc".

Asemenea ție acum, care mă întrebi cine este "muza asta faină" care mă inspiră, atunci eram întrebat cine este misterioasa la care fac referire și căreia îi sunt dedicate acele melodii. Răspunsul este acela că este aceeași femeie, dar acea femeie ideală din sufletul meu, la care am visat dintotdeauna și a cărei icoană am purtat-o mereu în suflet. "Fata din vis", cum îmi place mie să o numesc. Cu deosebirea că, în cazul poeziilor, a existat o femeie reală, despre care am fost destul de nebun să cred, în urmă cu doi ani, că ar fi chiar acea "fată din vis", că aceasta chiar ar putea exista și chiar a ieșit din toate visele mele, dintotdeauna! Mă îndrăgostisem nebunește și o spun cu toată convingerea, după cum îi spuneam și ei, că nimeni, niciodată, nu o va mai privi cum o priveam eu! O cheamă Maria și ea este cea căreia i se datorează, să spun așa, nașterea poetului din mine. Așa am început să scriu poezii, din dragoste pentru ea, și din suferințele pe care mi le cauza. Pentru că în spatele a tot ceea ce a creat vreodată frumos un bărbat, întotdeauna s-a aflat o femeie. Poezie. Muzică. Artă. Toate le datorăm femeii, tot ceea ce avem mai frumos. Femeia ne-a făcut poeți, compozitori, artiști. Tot femeia ne-a oferit un sens. Și în cazul meu, așadar, tot de o femeie a fost nevoie pentru a scoate la suprafață această latură a mea, despre care chiar nu știam că există. Din tot ceea ce m-a făcut să trăiesc și să simt această femeie, au ieșit primele mele poezii, ca o expresie a acestui amalgam de sentimente sădite de ea în sufletul meu : iubire, dor, visare, speranță, tristețe, dezamăgire, durere, resemnare... Din păcate, timpul a arătat că exista o discrepanță uriașă între cum o vedeam eu și cum era ea, cu adevărat. Și prin asta nu îmi doresc a o judeca sau, Doamne ferește, a arunca cu noroi. Numai că avem valori total diferite în viață, viziuni total opuse asupra iubirii, dragostea fiind cea care, la acel moment, nu îmi permitea să văd realitatea. Îi sunt recunoscător pentru tot ce a născut atunci în mine, pentru nebunia frumoasă pe care am trăit-o (chiar dacă numai în mintea mea) și nu în ultimul rând pentru că, datorită ei, m-am refugiat în poezie.

 

De ce ai ales regimul self-publishing și care crezi că sunt avantajele acestui tip de publicare? Dar dezavantajele?

Voi încerca să răspund cât mai succint, întrucât am observat că subiectul naște polemici și controverse și, uimitor, există oameni din "tagma" autorilor care, atunci când citesc o părere opusă propriului punct de vedere, nu știu să o respecte și, efectiv, "sar la gâtul" celui care și-a exprimat-o.

Așadar, am ales regimul self-publishing întrucât se pliază perfect, în acest moment, atât pe nevoile, cât și pe posibilitățile mele. Consider că cea mai mare parte a banilor plătiți unei edituri, sunt bani aruncați, pentru că multe dintre "serviciile" oferite de ei mi le pot oferi singur, să spun așa. Mă refer, în primul rând, la promovare, pe care editurile ți-o oferă doar teoretic.

Dacă îmi permiți un exemplu, care poate părea deplasat sau forțat, să ne gândim la filmul tău de pe Youtube, în care vorbești atât de frumos despre cartea mea, "Zeița Pasiunii" 


Apropo, mulțumesc din nou și să știi că ești chiar o foarte bună recitatoare! Bun, tu l-ai încărcat pe o platformă, dar faptul că în doar câteva zile a strâns mai multe vizionări decât un oricare alt film de pe canalul tău, mi se datorează în primul rând mie, pentru că m-am ocupat foarte mult de promovarea lui. Repet, comparația este un pic forțată, vreau însă să scot în evidență că editura, de exemplu, îți poate face o poză, două, pe care să le posteze pe o rețea de socializare, de multe ori contra unor sume de bani destul de mari. Aceste lucruri le poți face singur și mult mai bine, îmi asum ceea ce spun.

Ar fi multe de spus, cred că am putea sta și două zile la dezbateri, fără să ajungem la un numitor comun. Consider că tot ceea ce îi trebuie unui autor (debutant sau nu) este un corector bun, care să își dea interesul, ceea ce eu am găsit în Geanina Soare; restul, le poți face singur.

Dar, până la urmă, fiecare știe ce anume este cel mai bine pentru propriile nevoi. Am scris un articol pe această temă pe blog: cine dorește, îl poate citi aici

 

Ai vreun poet, clasic sau contemporan, pe care îl admiri și care ți-a inspirat dorința de a te apuca de scris versuri?

Nu a fost nimeni care să îmi inspire o dorință de a scrie versuri. Pur și simplu, a venit de la sine, așa simțea atunci sufletul meu să se exprime, să transmită acelei femei ceea ce simte. De când am pătruns în această lume, am descoperit mai mulți poeți, contemporani, cu ale căror versuri am rezonat. Cât despre cei clasici, mereu mi-a plăcut cum scrie Eminescu.

 


Ai publicat recent un al doilea volum de poezie, Rătăcit printre versuri - Incursiune în gândurile unui anonim. Care este diferența de stil dintre acesta și Zeița pasiunii?

Mă bucur că ai întrebat asta, îmi oferi ocazia de a aduce unele lămuriri cu privire la volumele mele de poezii.

Ordinea de publicare pe platforma Mybestseller, nu corespunde în totalitate cu cea de scriere sau "naștere" a volumelor mele. Primul meu volum de poezii a fost "De vorbă cu fata din vis", publicat, cu ajutorul Romeliei Lungu, pe platforma self-publishing Lulu, într-un moment în care eu chiar nu aveam nicio cunoștință în domeniu. Undeva prin martie 2021. Apoi, am început încet-încet să învăț și să prind încredere în mine, urmând alte 5 volume: Viața în rime, Zeița Pasiunii, Clipe din mine, Rătăcit printre versuri și Cu sufletul în buzunar.

Când m-am mai "maturizat" puțin din punct de vedere literar și am descoperit alternativa românească pentru self-publishing, mybestseller, am decis să renunț la primele două volume și să le revizuiesc în totalitate pe celelalte, în care să includ, de asemenea, și cele mai reușite poezii, tot revizuite, din cele la care am renunțat. În tot acest proces am avut șansa de a avea parte de ajutorul Geaninei Soare, al cărei merit, nu doar din punct de vedere profesional, care este de necontestat, nu ar putea fi vreodată minimalizat.

Așadar, am publicat pentru început, pe platforma Mybestseller, două volume, ultimul dintre ele, Cu sufletul în buzunar (volumul meu de suflet, îl iubesc enorm) și Zeița Pasiunii. Ulterior am mai publicat Rătăcit printre versuri, volumul la care faci tu acum referire, și volumul satiric Viața Satului. În curs de publicare,în acest moment, mai sunt alte două volume, Clipe din mine și La umbra unui vers.

Îndrăznesc să afirm că nu există diferență de stil între poemele din volumul Zeița Pasiunii și poemele din celelalte volume ale mele (exceptând, poate,  Viața Satului). În toate poeziile mele de dragoste, care aș putea spune că primează, îmi exprim trăirile născute în mine de o femeie.

Dorința este tot o trăire pe care dragostea pentru o femeie o naște în tine, bărbatul, și pur și simplu așa am simțit, să transmit în versuri tot ceea ce o ea a trezit în mine. Din punctul meu de vedere, sunt tot poezii de dragoste, eu așa le-am simțit și le-am perceput când le-am scris.

Una dintre cititoarele cărții, Monica, a scris, printre altele, în recenzia lăsată pe pagina de vânzare a cărții: "Versurile aparțin unui autor care știe cum să exploreze latura erotică a poeziei, fără a apela la pornografie."

 

Cum au fost primite poeziile tale?

Prietena mea, Romelia Lungu, îmi spunea atunci când mă sprijinea în publicarea primei mele cărți și mă introducea în această lume, că odată cu lansarea mea pe piață, voi sesiza cum se vor îndepărta câte unii de mine, dintre cei pe care i-aș fi considerat mai apropiați. Tot ea mi-a transmis să nu îmi fac cumva iluzii că îmi va fi cumpărată cartea de către prieteni sau membri ai familiei. "Îți spun astea pentru a fi pregătit și a nu avea dezamăgiri", zicea ea.

Sincer, nu o credeam, mi se  părea ceva de domeniul SF-ului, mă gândeam că a scris prea multe cărți de acest gen și a rămas "setată" acolo! 😂 Dar, fiecare cuvânt al ei urma să se adeverească pe rând, unul câte unul.

Activam pe atunci într-un grup Facebook de divertisment, eram chiar printre administratori și (credeam eu) aveam o relație frumoasă cu foarte mulți membri de acolo. Odată cu publicarea cărții, cu excepția a două fete, care au și cumpărat-o, nu am primit niciun cuvințel de felicitare și încurajare. În schimb, "glume" de tot soiul, am primit cu sacul. Cu trecerea timpului, creându-mi o pagină de autor și înscriindu-mă în diverse grupuri de profil, au început, încet-încet, să vină și aprecierile, bineînțeles, de la oameni pe care nu îi cunoșteam. Și la ora actuală, dacă distribui și pe profilul personal ceva legat de cărțile mele, dacă apar câteva reacții răzlețe, acelea sunt de la oameni pe care i-am cunoscut ulterior, datorită poeziei. Ideea este aceea că astfel de lucruri, asupra mea au un efect invers, adică nu mă descurajează deloc și, din contră, îmi dau încredere în mine.

Am cunoscut și destui oameni cărora le-au plăcut creațiile mele, alții care m-au încurajat, sfătuit sau susținut. Încă mă lovesc de răutăți, însă am ajuns la punctul în care aprecierile poeziilor mele le fac de neobservat. Iubesc critica, dar urăsc răutatea și prostia.

Și știi ceva? Habar n-am ce va ști lumea despre mine peste o sută de ani. Voi continua să scriu cât de multe poezii voi putea, ori de câte ori voi simți acest impuls, fără să îmi pun problema de cât de mult impact vor avea ele asupra celorlalți, dacă voi fi, poate, un autor "bestseller" clasic, o "vedetă" pe plan local sau doar un nume pe buzele urmașilor mei și un anonim, un "no name", pentru publicul larg.

Și de-ar fi ca numai părinții, frații, copiii și iubita, să zicem, să fie mândri de mine și de ceea ce sunt, pentru mine ar fi mai mult decât suficient!


Ai ceva proiecte de viitor, literare, evident, pe care ai vrea să le împărtășești?

Visez la un volum cu poezii de Crăciun, pentru că iubesc această sărbătoare. Am câteva zeci de poezii cu acest specific, unele legate de povestea Crăciunului, altele, poezii de dragoste legate de Crăciun, nu însă suficiente pentru a încropi un volum.

De asemenea, am câteva zeci de poezii istorice pe care, de asemenea, visez să le văd publicate, într-o zi.

Nu în ultimul rând, aștept cu deosebit interes cât mai multe impresii despre volumul "Zeița Pasiunii", căruia mi-aș dori să îi pun alături un al doilea volum. Până acum, semnele sunt bune, ia mergi și citește recenziile cititoarelor, pe pagina de vânzare a cărții! 😁 

 

Care este cea mai mare nebunie pe care ai făcut-o vreodată?

Categoric, să mă însor la nici 23 de ani! Dar, pe atunci, aveam scuza că nu aveam minte, de aceea nu ți-am spus adevărul, că cea mai mare nebunie a fost aceea ca, la peste 40 de ani, să mai cred că există "fata din vis" și mi-a ieșit mie în cale, călare pe o iapă albă! 😂

 


Ai o întrebare la care ai vrea să răspunzi, dar nu ți-o pune nimeni, niciodată?

Da. Încă mai cred în "până când moartea ne va despărți". Dar să nu mai spui nimănui!

 

Ce altceva ai mai dori să adaugi? Este ceva ce ai vrea să le transmiți cititorilor?

În primul rând, îi felicit pentru răbdarea de care au dat dovadă să ajungă până aici. Apoi, le mulțumesc pentru același lucru. 

 La final, îi invit să se lase purtați în lumile creionate de penelul meu, din cele mai profunde trăiri experimentate de mine.

Cei interesați pot găsi cărțile mele, aici


Mulțumesc, Silviu!


Ați înțeles, dragilor, da? Click pe link!

Comentarii

Silviu a spus…
Mulțumesc pentru această ocazie, Cătălina! A fost o reală plăcere!
Cătălina Pană a spus…
Cu drag! Mi-a plăcut bârfa noastră virtuală. :)

Postări populare