Ceața Albastră 2 - Un nou început

V-am vorbit acum câteva săptămâni despre primul volum al seriei Ceața albastră, semnată Irina Dumitru, carte ce m-a inspirat maxim și mi-a adus aminte de niște lecturi dragi mie. Am pornit cu așteptări mari în lecturarea celui de-al doilea volum, dar parcă la acesta ceva s-a pierdut pe drum. Nu spun că nu mi-a plăcut, ci doar că putea fi structurat mult mai bine.

După primele capitole acțiunea a început să se precipite, iar pe alocuri mi s-a părut grăbită de-a dreptul, de parcă personajele trebuiau să termine un maraton în timp record. Acesta este și motivul pentru care i-am dat 4 steluțe.

Așteptam un final just, iar acesta mi-a fost livrat, chiar dacă nu am înțeles "sacrificarea" anumitor personaje pe ultima sută de metri sau răceala ce le-a cuprins pe altele... nu știu, dar parcă a dispărut chimia dintre David și Maya.

"Abia mă țin pe picioare și ceea ce părea a fi o simplă durere de cap se transformă într-o migrenă teribilă. Îmi cuprind creștetul cu mâinile și încăperea începe să se învârtă cu mine. Nu pot să explic presiunea aceasta îngrozitoare, ca o ceață densă, care-mi pătrunde prin fiecare nerv și mă dărâmă la pământ. E de-un albastru dens, anulează orice dorință de ripostă aș mai avea și mă aduce într-o stare de delir. Mă zvârcolesc pe podeaua rece, până ce, la un moment dat, nu mai reușesc să mă opun și îmi pierd cunoștința."

După ce vindecătorul David a fost injectat cu serul uitării, toate au revenit la "normal" în viața sa, iar aventura din munți i-a fost ștearsă cu desăvârșire din memorie, la fel ca și existența Mayei și a celorlalți din forța de rezistență. Munca la spital este aceeași, colegii de asemenea, doar că acum are un nou Gardian al Dreptății și Adevărului însărcinat cu protecția și supravegherea sa, Amna Feder. Aceasta îi dezvăluie faptul că David suferea de amnezie în urma unui accident pe care l-ar fi produs, accident care ar fi provocat moartea tatălui vindecătorului.

Bărbatului pur și simplu nu-i vine să creadă toate astea, cum adică este vinovat de toate astea, iar el nici măcar nu-și amintește? Printre urmărirea Amnei, visele despre o pereche de ochi căprui, învăluiți de ceața albastră, și cercetările în notebook-ul tatălui său, David prinde firul unui indiciu, iar acesta îl conduce la unul dintre stupii Orionilor, loc în care sunt creați hibrizi ca și el.

"— Ianna! o strig din nou, mai tare. 

— S-a întâmplat ceva? răspunde femeia, alergând într-un suflet.

Fața ei, de fel roșie, mai ales accentuată de efort, are în expresie ceva straniu, iar pe măsură ce se apropie, nu pare a fi ceva de bun augur.

— Cine mi-a umblat prin fișiere? întreb cu iritare în glas, pe un ton mai ridicat decât obișnuiesc.

— Îmi pare rău, domnule vindecător. Nu am voie să vă furnizez informația aceasta, răspunde fâstâcindu-se. 

— Cum n-ai? Ești asistenta mea. De asta ești angajată!

E culmea cu ea! Nici nu știu de ce mai e aici, pentru că nu-i de niciun ajutor.

— Gardienii, domnule, șușotește, ținând o mână în dreptul gurii. 

— Și unde e Ikar? Nu l-am văzut prin preajmă, întreb masându-mi ceafa cu putere, dar fără efect. 

— Nici asta nu pot să vă spun. Trebuie să plec. Sunt chemată la urgențe, spune și se evaporă, confirmându-mi faptul că mi-a scăpat din vedere ceva important. 

Amețit de migrenă, mă forțez să ies după ea până în coridorul principal, unde sunt blocat de o prezență neobișnuită. "

Maya este hotărâtă să treacă peste amintirea lui David, după ce Amelia a mințit-o că acesta i-a trădat încrederea și s-ar fi întors în urbis cu Orionii, doar că fata află până la urmă de minciuna mamei sale și speră ca, odată eliberată lumea de sub jugul extratereștrilor, să îl reîntâlnească pe cel ce-i furase inima. Până atunci reușește însă să se afirme în fața oamenilor, devenind un fel de lider neoficial al mișcării de rezistență, spre nemulțumirea bătrânei Hannah.

Ceața albastră îi readuce împreună pe Maya și David chiar mai repede decât s-ar fi așteptat, iar mișcarea de rezistență a oamenilor este, surprinzător, susținută de mișcarea de rezistență a hibrizilor, în frunte cu Amna Feder.

Mi-ar fi plăcut mai multe descrieri, mai ales pentru că este vorba despre un roman SF, iar descrierile sunt menite să te transpună în atmosfera diferită de realitate (Spre exemplu mai multe descrieri ale stupului, laboratoarelor etc. pentru că totul a fost "prea" învăluit în ceață). 

"O aud pe mama cum spune ceva, în timp ce eu sunt întins pe jos. Am căzut, încercând să levitez, și nu am energia să mă ridic. Pe chipul ei inuman de rece, altădată lipsit de expresie, un mic rictus îi încolțește în colțul gurii și știu că neputința mea nu-i e pe plac. 

— Ridică-te! Ridică-te, zice întruna oriona, iar strigătul ei devine din ce în ce mai ascuțit, precum o alarmă ce țiuie încontinuu."

Subliniez încă o dată faptul că ideea acestui roman este genială, ecranizabilă chiar, dar mai are nevoie de o șlefuire temeinică, și știu că autoarea are potențialul necesar.

Ce ziceți? Vor reuși oamenii și hibrizii să îi alunge pe Orioni și să restabilească echilibrul pe Pământ? Va avea oare Terra parte de un nou început?

Cartea o găsiți aici. Eu zic că merită o șansă.

Click pe link, dragilor!