Laura, Cafea și Cărți = Bookcaffe

Materialul de săptămâna asta este unul altfel, pentru că azi nu am pentru voi un interviu cu un autor, ci un interviu cu un blogger.

Bookcaffe e cu noi! De fapt, Laura, omul din spatele Bookcaffe.

Ce crede ea despre ratingul cărților, cum ar arăta sistemul ideal de notare a cărților, ce înseamnă pentru ea un bestseller? Veți afla citind acest interviu cu o cititoare de cursă lungă, o persoană a cărei viață se învârte în jurul romanelor și lecturii.

 

Hai pe blog să o cunoașteți pe Laura.

 

Bună, Laura. Îți mulțumesc pentru că ți-ai rupt din timp și ai acceptat să faci parte din acest proiect. Ești blogger, recenzent și, cum mi place mie să spun, cititoare de cursă lungă. Cum a pornit această pasiune a ta?

Bună, Cătălina! Mă bucur mult că fac parte din proiectele tale și avem oportunitatea să dăruim și astfel, cititorilor tăi - și nu numai, bucuria, energia și entuziasmul nostru pentru cărți și lectură. Nu știu dacă mă crezi, dar nu mă regăsesc prea mult sub titulatura de blogger, nici de recenzent, cu mai degrabă, sub cea de om care citește – și arată asta și altora. Pasiunea pentru citit a început ca o nevoie – cea de a umple golurile din sufletul, de a uita de suferință și depresie. încă ceva  înainte să mergem mai departe: vorbesc mult - și în scris. Consideră-te avertizată.

Spune-mi câte ceva despre Bookcaffe. Cum a luat naștere?

Bookcaffe a luat naștere într-o zi de 13 mai, moment în care nu am mai avut loc suficient în suflet, pentru emoțiile dobândite prin lectură. Așa că, am creat un spațiu pentru ele - și pentru mine – omul singuratic din acel moment. Era al meu, nu conta cum scriu, cine citește, cât era de vizualizat în Google. Azi, dacă nu ții cele de mai sus, nu știe nimeni de tine, nu-ți citește nimeni cuvintele, oricât de bine ar fi scrise. Chiar și așa, la atâția ani distanță, Bookcaffe nu mai este doar al meu,  îl împart cu toți cei care știu că lectura înseamnă mult mai mult decât vociferează scepticii din jur.

Bookcaffe este cel mai longeviv blog pe care am scris vreodată, dar și cel mai abandonat proiect al meu. Fiind perfecționistă din fire, nu de puține ori am renunțat să postez articole și recenzii care nu mi-au transmis suficient mie – motiv pentru care nu au mai ajuns nici în spațiul public. Bookcaffe este încă o dovadă a existenței mele – a omului cu pasiunea pentru cărți și lectură.

Ce face o carte un bestseller din perspectiva ta și ce înseamnă pentru tine sintagma „autor de succes”?

Hai să o luăm pe rând, iar acum simt să încep cu autorul de succes. Pentru mine, succesul unui autor se traduce prin calitate, nu neapărat prin cantitate. Dar mai cred că fiecare autor ar trebui să aibă, în minte, măcar, propria definiție a succesului. De ce? Pentru că succesul este, de fapt, misiunea sa. Devine, în timp, mai clar, și știe ce anume își dorește și unde anume vrea să ajungă.

În opinia mea,  bestseller-ului nu este ceea ce pare. Nu scoate în evidență numărul de copii vândute sau popularitatea unui autor sau a unei cărții. Bestsellerulul ar trebui să vorbească nu doar despre marketing-ul cărții, ci și despre câți au și citit cartea – nu doar au cumpărat-o, câți dintre cumpărători au fost încântați cu adevărat de lectură. O carte vândută, dar necitită Nu este bestseller, indiferent de ce se spune și de ce scrie pe copertă. Câte milioane de cărți nu s-au vândut în lumea asta, dar nu au fost citit sau au dezamăgit – prin coperta, titlu, descriere? Iar falsele așteptări nu arată calitatea. Azi bestsellerul se reduce doar la un număr - și nimic nu poate fi mai înșelător decât acesta, mai ales în lumea cărților.

Dacă ai inventa un sistem complet nou de evaluare a cărților, cum ar arăta acesta?

Sistemul de evaluare al cărților e o mare agitație pentru nimic, serios. Din punctul meu de vedere este subiectiv, naște confuzie și multă controversă, tensionează cititorii și autorii – mai ales în România. Nu aș inventa niciodată ceva ce nu fi de ajutor nimănui, în mod real. Să vorbim concret: Goodreads. E o platformă absolut minunată, e o comunitate care aduce împreună oameni și cărți. Prietenie și liste impresionante de lecturi – pentru încurajarea permanentă a lecturii. Până aici perfect. Ce nu-mi place e sistemul de evaluare. Am cinci stele, dar nu pot niciodată să evaluez o carte cu nota pe care o consider potrivită. Trebuie mereu să dau mai mult, când de fapt, aș nota cu mai puțin. Ajută asta? Nu, induce doar în eroare. Atâta vreme cât nu am libertatea de a nota o carte cum vreau, nu văd rostul evaluării acesteia.

Ai citit mii de cărți. Este vreuna (sau mai multe) care te-a marcat? Care te-a „bântuit” mult timp după lecturare?

Ești optimistă și singura care crede că am citit mii de cărți. Trecând peste și fără alte zeci de cuvinte în plus, mă impresionează fiecare carte în care există durere, dramă și personaje cu defecte fizice sau boli sau care au povești de viață care-mi taie răsuflarea. Ca să răspund exact la întrebarea ta.. O carte care mă bântuie și acum e.. Dama de pică, scrisă de Cătălina Pană. Nu e răspunsul cu care vreau să te impresionez – așa cum ai făcut tu, e adevărul pe care am simțit să-l las și aici – dovadă peste timp. Tu știi că ți-am mai zis asta: Dama de pică va rămâne mereu The one.

Știu că aceasta este o întrebare pe care o tot repet, dar primesc mereu răspunsuri diferite și încă n-am reușit să găsesc un numitor comun. Cum vezi tu viitorul cărții în România? Este oare o competiție pe piața noastră de carte între autorii români și cei străini?

Îmi oferi oportunitatea de a fi eu optimistă. Și nu e doar o iluzie, nu e doar un vis imposibil, nu e doar optimismul meu dornic să vorbească frumos despre viitorul cărții în România. Sunt absolut convinsă că.. vor exista cititori care vor transforma cititul în ceva mai mult. Se vor implementa foarte multe idei și cartea va fi vedeta multor proiecte unice în țara noastră. Va veni ziua când ”cei care nu citesc” vor face diferența și vor demonta orice mit creat în jurul ideii ”românii nu citesc nici măcar o carte pe an”. Cititorii români vor șterge eticheta aceasta cât de curând. Fie că vor inventa doar un nou Goodreads, Un lucru e cert pentru mine: se poate, se va întâmpla și va fi bine. E nevoie doar de pasiune, de curaj, originalitate și poate ceva nebunie frumoasă. Da, chiar și în lumea cărților simt să spun: ”nu există nu se poate!”.

Ai abandonat vreodată o carte pentru că nu ți-a plăcut?

Am făcut parte din ambele tabere. Când abia începeam să simt gustul bun al lecturii, refuzam categoric să abandonez lecturii vreunei cărți. Egalam atunci abandonul unei cărți cu lașitatea. Îl asemănam și cu un handicap, iar eu aveam deja unul – nu mai puteam face față ambelor defecte. Refuzam să abandonez, iar asta însemna să trag de mine, să citesc din ce în ce mai greu, să nu înțeleg nimic din ceea ce citeam. Citeam puțin, deși îmi doream să citesc din ce în ce mai mult.

Asta a fost cândva, acum nu se mai aplică. M-am calmat și eu și nu mai consider pauza – pe care mi-o ofer mie și unei cărți nici măcar o tragedie. Aleg să abandonez cărți, că nu mă ajută nici pe mine, nici carte și nici autorul. Cum fiecare autor are cititorii săi, așa cred că fiecare carte are timpul ei - doar așa poți fi cât de cât obiectiv atunci când decizi unde se situează, pentru tine, acea  carte.

Te-ai gândit vreodată să scrii și tu o carte? Dacă da, despre ce ar fi și ce titlu ar avea?

Făcând parte din lumea cărții de atâta timp, da, recunosc, m-am gândit la asta. Dar de la a mă gândi să scriu o carte, la a scrie o carte, este cale foarte lungă  - și e presărată cu piedici,  multe întrebări, cu dezamăgiri și frici .

 Dacă voi scrie, promit să fii prima care află.

Ce nu aș ghici niciodată despre tine?

Dacă tot nu ai ghici, zic să rămână așa.  Nu voiam să folosesc replica aia demnă de romane și filme ”Dacă-ți spun va trebui să te omor” – sună interesant, dar mi-a plăcut mereu să fiu originală, iar dacă nu am cum, să fiu simplă. Mă crezi dacă-ți spun că sunt lucruri pe care nici măcar eu nu le-aș ghici niciodată despre mine?

Este ceva ce ai dori să adaugi sau să le transmiți celor ce citesc acest interviu? Un mesaj pentru autori, poate?

În primul rând, îți mulțumesc ție pentru invitație și  ”găzduire” în căsuța ta primitoare. Mă folosesc de ocazie pentru a-ți mulțumi și pentru încredere și susținere permanentă.

Pentru cititorii tăi înfocați – ai blogului, ai cărților, dar și alți autori, nu pot decât să  mulțumesc pentru  atenție, pentru timp, pentru încredere și pentru că... foarte mulți dintre voi credeți că Bookcaffe e fata care scrie bine, cu dăruire și emoție. mulțumesc din suflet că  spuneți așa despre noi – mereu, dar mai ales atunci când eu nu mai cred în nimic.

Vreau să amintesc de superputerile cu care am fost înzestrați. Într-o lume nebună, nebună, nebună, singurele noastre superputeri sunt cuvintele scrise și cărțile citite.

 Sunteți minunați! 

Mulțumesc!

Dragilor, dacă vreți să aflați o părere în plus despre o carte, apelați la Bookcaffe.