Despre control

"- Ai citit cartea cutare?

- Nuuu! I-am cerut bani lui iubi și nu mi-a dat."

sau

"I-am furat cardul lui iubi și mi-am comandat 10 cărți dintr-un foc. Să vezi ce scandal iese!"


Ați întâlnit, presupun, situații de genul ăsta în rândul cunoscuților voștri sau pe rețelele de socializare, chiar în reclame (WTF?!). Acum să vă spun de ce mie mi se par niște discursuri halucinante. Ori sunt eu tâmpită (nici asta nu e exclus), ori sunt niște expresii de pitzi-mitzi-pisi dependente de un sugar-daddy (și cred - dar bine ar fi să mă înșel - că ele nu prea citesc) sau de femei ținute sub papuc de soț, iubit, partener de viață? Dar cum întâlnim astfel de expresii în reclame (again, WTF?!), aceste nu fac decât să înjosească sexul feminin și să răspândească ideea de supunere financiară a femeilor ca normalitate.


Să ajung să îi cer lui "iubi" bani de cărți, tampoane sau orice, mi se pare cea mai umilitoare chestie ever! Eu nu cer! Nici bani, nici altceva! Știți de ce? Pentru că nu accept pomeni și fiindcă muncesc și câștig un salariu (nu numai pentru cărți, tampoane, poșete, rujuri și ale mărunțișuri) ci pentru a întreține bunăstarea familiei. Eu și "iubi" suntem jumătăți ale unui întreg (și niciunul dintre noi nu este "mai egal" decât celălalt), fiecare cu nevoile, pasiunile și nebuniile sale. Eu îmi cumpăr cărți, el își ia ace de cusut, eu comand creme, el fiare și vopsea și niciunul nu cere bani (și în niciun caz voie) celuilalt. Da, ne consultăm când este vorba despre lucruri scumpe, care ar dezechilibra bugetul familiei, dar nu cred că o carte sau o cutie de tampoane reprezintă colapsul bugetar.


Să ne întoarcem la reclamele sus-numite. Acestea nu-s decât misoginism și toxicitate mascate în umor de joasă speță. Ce dracu' e amuzant în subtilizarea banilor de la partenerul de viață? Normalitatea ar fi să aveți acces la toți banii din casă și să cheltuiți cu cap, nu ca niște copii aflați în magazinul cu bomboane. Ah, v-au intrat în sânge cumpărăturile impulsive? Vaaai, sunt frumoase, colorate, lucesc, recte am nevoie de ele! Numai ciorile strâng chestii lucitoare de pe unde apucă și zău că nu mi-aș dori să vă compar cu niște păsări (fie ele printre cele mai inteligente). Cred că acea impulsivitate la cumpărături vine tot din neîmplinirea de zi-cu-zi. 


Fato, dacă ajungi să îi furi cardul lui iubi  să îți comanzi cărți, mai bine pune banii ăia de-o parte și caută-ți o cameră cu chirie (nu te văd bine - asta este o relație toxică, iar un adult nu ar trebui să ceară permisiune unui alt adult pentru a-și face o plăcere literară sau a-și satisface o nevoie. Fie vorba între noi, dacă aș fi nevoită să cer bani de tampoane, i-aș înroși toată casă individului - presupunând că nu e casa ta, altfel n-ai sta să-i accepți astfel de mojicii). Același sfat îl am și pentru fata din primul dialog, care s-a lovit de un refuz al lui "iubi". 

Fugiți, fetelor, unde vedeți cu ochii! Make a life of your own (și jur solemn că nu mă supăr de nu citiți nimic cinci ani, dacă în timpul acela v-ați eliberat de greutatea papucului).

Munciți, câștigați banul vostru și fiți independente, altfel o să cereți, la un moment dat, permisiunea să ieșiți din casă, permisiunea să respirați, permisiunea să trăiți.


Și știți de ce? Pentru că nu este vorba despre bani, ci despre control.

 Asta nu e iubire! E abuz!

Comentarii

Postări populare