Conacul Roselor - Puterea iertării

Mă țin de ceva vreme să vă vorbesc despre această carte, și iată că a venit timpul ei. Maria Philip ne-a arătat o altă fațetă a scrierii sale, una gingașă, melancolică, erotismul fiind în romanul Conacul Roselor la cel mai subtil nivel.

Așa cum autoarea ne-a obișnuit, avem parte de o poveste romantică senzuală, dar și de multe secrete ce se dezvăluie pe parcursul lecturii.

"- Cum a apărut Conacul Roselor? 

 - Era un domeniu neglijat, din partea mamei Emilyei. Mama ei a murit la naşterea fetei. Tatăl ei a dat mereu vina pe ea că şi-ar fi omorât mama. 

 - Știu această poveste. 

 - Domeniul Roselor era lăsat ca moştenire descendentului Emilyei. Aşa că tatăl ei a neglijat această parte de moştenire. Baronul a exilat-o aici ca pedeapsă. Conacul era devastat de vreme. Trebuia să fie închisoarea ei şi a copilului care urma să se nască. Dar lady Emily a transformat domeniul în bucățica ei de rai."

După moartea baronului Collins, contele William Carter devine tutorele fiicei acestuia, dar odată ajuns la Conacul Roselor, un domeniu readus la viață de răposata soție a baronului și casă a protejatei sale, tânărul William descoperă că Gladys este diferită de toate fetele de vârsta ei, aceasta fiind educată într-o libertate absolută, aproape obscenă. Hotărăște că lucrurile se vor schimba, dar se lovește de un zid de îndărătnicie din partea ei, dar și de multe riposte din partea servitorilor de la conac. Mai că îl compătimesc, zău. Dragule, înarmează-te cu răbdare.

"O vede pe Gladys că iese din lac şi o urmează. Rochia udă i se mulează pe formele trupului, care se văd aproape necenzurat. Fata nu se ferește de privirea lui. Ori nu îşi dă seama cum arată, ori nu îi pasă. Sau vrea să îl provoace? Gladys își desface părul ud și își trece degetele subțiri prin pletele bălaie. Privirea lui coboară pe trupul ei atât de feminin şi provocator."

Autoarei îi place să creeze personaje feminine atipice (mai ales perioadelor istorice descrise), poate de aceea dialogurile spumoase fac deliciul cărților sale. Pe lângă asta, Conacul Roselor este despre iertare, dar și despre trecutul care se întoarce împotriva noastră dacă încă avem socoteli neîncheiate cu acesta, iar personajele din  romanul de față sunt pline de secrete.

Gladys este de o puritate diafană, fiind crescută într-un loc unde corpul ei tânăr nu a fost sexualizat, unde prietenii au respectat-o și iubit-o, dar odată ruptă de domeniul pe care a crescut, fata se simte debusolată și nespus de tristă, mai ales că nu pare, în ochii celorlalți, să înțeleagă nimic din ce se întâmplă în jurul ei. Dar înțelege totul, iar asta o derutează și o face să acționeze impulsiv.

"Trage aer adânc în piept. E iritat de comportamentul dar ştie că fata, în afară de a-i face în ciudă, să nu asculte de el, nu are alte gânduri murdare. Dar el are! Se apropie de rochia aruncată în iarbă şi se aşază, aşteptând-o. Vrea să o vadă îndeaproape. Chiar dacă îi este interzisă, poate să o facá sá se ruşineze, iar el să o vadă mai bine. Se întinde, cu braţele sub cap. S-ar scălda și el, dar ar pierde momentul ieşirii ei din apă."

Avem parte de momente tensionate, acel slow-burn cu care ne-am obișnuit și care este specific romanelor historical romance. Dragostea ce se înfiripă între William, contele îngrijorat pentru viitorul protejatei sale, și Gladys, fata crescută fără nicio grijă de o mamă nefericită și ignorată de soțul pe care nu și l-a dorit, devine dintr-un jăratec arzând mocnit o  vâlvătaie puternică. Dar este focul iubirii de ajuns de intens pentru a topi sufletele înghețate de un trecut ce pune tot prezentul la îndoială?

"După o vreme, Gladys iese din apă şi se opreşte când îl vede. E în dilemă ce să facă. E udă şi nu poate să îşi îmbrace rochia, încă. Se hotărăşte să rămână la soare. Se întoarce cu spatele şi îşi desprinde părul care cade ud pe spatele ei. Îşi lasă capul pe spate şi îşi scutură părul. Apoi îşi duce degetele subțiri prin plete. E nervoasă pe el că s-a aşezat lângă rochita ei. Hotărăşte să-şi recupereze îmbrăcămintea. Se întoarce pe un picior şi porneşte spre el."

De data asta avem parte și de personaje secundare mai bine conturate, chiar o poveste de dragoste adiacentă. Da, ați citit bine, Maria Philip ne dă și o poveste bonus în acest roman. Despre ce bonus este vorba, ce secrete ascunde Conacul Roselor și cât de mare este puterea dragostei puteți afla citind romanul. Îl puteți găsi pe site-ul Editurii Petale Scrise, alături de restul cărților semnate Maria Philip și de alte povești minunate.

Lectură plăcută, dragilor!

Click pe link!