Infidela - Transformând fericirea într-un fruct interzis

Personal, cred că este mai mult în spatele titlului decât eticheta pusă unei adulterine. Da, Ela își înșeală logodnicul, dar mai presus de toate, îi este infidelă propriei persoane, transformându-și fericirea într-un fruct interzis.

S-au spus destule despre cartea asta, dar eu am simțit povestea scrisă de Daniela Faur la un cu totul alt nivel. Nu, din punctul meu de vedere Infidela nu este o carte despre infidelitate, ci una despre alegerile care ne fac fericiți, chiar poate doar pentru o clipă.

Protagonista noastră este constant nemulțumită de ceva, de cum arată, de logodnic, de viitoarea soacră, dar cea mai mare problema o are cu șefa acră și nesuferită. Își face mii de scenarii despre cum să își dea demisia, dar în ziua în care hotărăște să facă pasul, află cu stupoare că șefa ei i-a luat-o înainte, iar acum are un șef nou.

„— Fată, pe unde umbli? Ce-ai ratat! E tare sexos șeful tău! Norocoaso! îmi spune o colegă în treacăt, făcându-mi cu ochiul.

Stai… Ce? Șef? Ce șef?

— Greta! îi atrag atenția.

— N-am timp acum, Ela. Venim imediat la tine! îmi spune, fluturându-și mâinile spre mine.

— Venim? Tu și mai cine? mă arăt curioasă. În fine… Greta, trebuie să discut cu tine și cu Maria. E cam urgent. Nu ai văzut-o cumva?

— Maria? Tu pe ce lume trăiești, Elo?

Mă încrunt și-o privesc răzbunător, mai ales pentru apelativul care nu-mi face plăcere deloc.

Vine într-un final spre mine, pufnind pe nas.

— Mă așteaptă sus, acum își citește contractul. Fii rapidă, te rog! îmi zice cu un aer de superioritate pe care aș pune-o să-l înghită.

— Eu să fiu rapidă? Greta… despre ce el tot vorbiți? Unde e Maria? Și ce ar fi trebuit să știu de mă privești de parcă-aș fi ultima ignorantă de pe Pământ?

— Maria a plecat. Ieri pe la ora patru a făcut o criză de a băgat toată firma în sperieți. A spus că ea este prea bătrână să poată susține un asemenea volum de muncă, bla bla… Așa că și-a depus demisia la zi, chiar dacă contractul nu-i permite asta.”

Constrânsă de regulile societății, dar și de propria nesiguranță, Ela nu este fericită, ajungând să își transpună fanteziile pe șeful ei însurat. Extaz furat și întinat de rușine, dar ce contează mijloacele atâta timp cât ne atingem scopul, nu? În cazul acesta ne asumăm și inima frântă și reparațiile pe care trebuie să le facem sufletului ce nu va mai fi niciodată la fel.

„Am fost o fată normală, fidelă, care a crezut în fiecare te iubesc pe care i l-a spus iubitul la ceas de seară. Și, pe negândite și neașteptate, m-am trezit visând cu ochii deschiși la un alt bărbat.

Când am realizat că negarea pornirilor mele nu mai e o soluție, am început să-mi doresc să duc simpatia la nivel de flirt și apoi mai departe, la o interacțiune fizică. Acum, când totul s-a întâmplat de-adevăratelea, și nici măcar nu am mustrări de conștiință, mă întreb ce fel de persoană sunt. Refuz să accept că aș fi o curvă. De ce? Pentru că nu m-am oferit pe tavă primului venit. Pentru că nu m-aș fi dăruit oricui, doar să fac sex cu un alt bărbat. Pentru că îmi place de el și doar de el și, dacă sentimentul nu ar fi reciproc, nu aș fi căutat să-mi satisfac poftele cu un oarecare. Sunt stăpâna deciziilor mele și mi le asum.”

Ela este, poate, așa cum spune despre sine, o fată normală, dar mintea ei refuză să coopereze cu scenariul în care toată viața ar rămâne alături de un bărbat ce nu-i face inima să rateze o bătaie. Este complexată de aspectul fizic și până acum s-a mulțumit cu ceea ce a primit de la viață, dar dacă este mai mult acolo, pentru ea? Îi rămâne doar să se transforme în femeia care își îmbrățișează (ce-i drept după o lupta crâncenă) sentimentele pentru Sebastian, șeful ei foarte sexy și foarte însurat. 

„E motiv de zâmbit până la urmă, nu în fiecare zi visez cu ochii deschiși un dans perfect, o scenă din Dirty Dancing ,cu mine în rolul principal. Mă îndrept spre baie în pas de dans,

sperând ca cei doi să plece până mă voi întoarce. Dacă nu le pot împiedica să mă acapareze, măcar să mă bucur de fanteziile mele, chiar și odată ieșită din transa indusă de ele! La urma urmei, doar ce-am avut parte de The time of my life!”

Ce-i drept, la acest dans este nevoie de doi, iar Sebastian este fascinat de asistenta sa deșteaptă și deschisă la nou, deși uneori se comportă ciudat de parcă mintea i s-ar teleporta într-o altă dimensiune astrală. Am adorat fanteziile ei cu ochii deschiși, mai ales cea din timpul vizitei lui Takanashi. Cum a lins ea geamul, mânca-o-ar mama pe ea de infidelă.

Mi-a plăcut Roma, am vizitat-o acum mai bine de cincisprezece ani, așa că mi-am închipuit cu drag personajele în aventura lor interzisă, iar inima mi-a fost frântă odată cu a protagonistei. Da, am suspinat din greu.

Dacă v-am făcut măcar nițel curioși, eu zic să răsfoiți cartea și să îi dați o șansă. O găsiți pe site-ul editurii Quantum.

Eu știu doar una: curând mă apuc de volumul doi.

Lecturi plăcute, dragilor!

Click pe link!