Urletul gheții - O călătorie fantastică
Diana Boitor a creat un univers extraordinar, detaliat până la firul ierbii (avem un glosar de botanică și chiar unul zoologic la sfârșitul cărții) și populat cu ființe fantastice din rase nemaiîntâlnite.
Urletul gheții reprezintă o călătorie inițiatică. Una comună. Dacă în alte "romane-basm" avem un singur personaj care se dezvoltă trecând prin diverse încercări, aici avem de-a face cu o multitudine de ființe diferite ce se vor trezi aruncate în mijlocului unui vârtej de situații neprevăzute. Nici măcar țelul lor nu este unul comun. Unii pornesc la drum încercând să își testeze limitele, să se descopere, alții devin "victime colaterale", dar cumva- scopul lor devine altul pe parcurs. Autoarea a exploatat orice colțișor al personalității fiecăruia, dând naștere unei povești fulg de nea: complexă, fascinantă și sensibilă.
Mura este un "pui de om" ce trăiește în mijlocul tribului de orci Grollor. Crescută cu asprime de Tuakki și sora acesteia, Vogha, fata este obligată să ia parte la antrenamente de forță, să știe mânui armele, să se descurce singură într-o lume care nu este a ei și peste care nemilosul Declin Alb (anotimpul de iarnă în Riphyria) a pus stăpânire, acoperind verdele ierbii și alungând vânatul.
Viața membrilor tribului este pe zi ce trece mai grea, foamea devenind o stare generală, dar când vânătorii plecați în căutare de hrană nu se mai întorc, teama începe să pună stăpânire pe existența lor deja destul de tristă.
Tuakki nu și-a manifestat niciodată afecțiunea față de puiul de om, crezând că astfel va trăda amintirea fiicei sale Mazoga, iar țelul călătoriei sale se dovedește a fi unul de-a dreptul egoist. Găsirea tinialitelor (cristale ce puse laolaltă pot invoca zeii) pentru a-și umple golul ce i s-a căscat în suflet odată cu dispariția Mazogăi. Pleacă lăsând tribul și pe Mura în urmă, dar călătoria ei va fi una dureroasă și încununată de multe pierderi. În mania ei, necunoscând toate elementele ecuației, Tuakki cade, alături de companionii săi, într-o capcană ce îi va face să pună totul la îndoială: trecutul, viitorul, propriile experiențe și chiar curgerea timpului.
" — Ce se află dincolo de pădure și munți, Tuakki? O întrebă ea cu reproș.
Tuakki oftă adânc, în timp ce își coborî privirea înspre râul aproape înghețat. Se lăsă pe vine și își întinse mâna înspre un pește blocat în gheața de pe margini, prins în propria agonie, în încercarea sa puerilă de a respira aerul de la suprafață – ca și când ar avea nevoie de așa ceva.
— Nimic pentru tine, pui de om."
Mura vrea doar să își cunoască rădăcinile. Mereu s-a simțit străină de tribul pe care a ajuns, fără voia ei, să îl numească familie, iar răceala sufletească a lui Tuakki nu i-a fost deloc de ajutor. Singurele momente de bucurie ale existenței sale sunt cele alături de tânărul orc Gok, făurind păpuși din rămurele de brad sau amestecând diverse licori și plante medicinale. Visele groaznice care o bântuie îi fură liniștea, iar așa-zisele doctorii ale lui Dhudrak, vraciul tribului, mai mult le amplifică decât să le domolească. Care sa fie semnificația lor?
"Poate că Zeii au făcut o glumă și au creat ceva unic in lume, care să se simtă special prin unicitatea sa, dar totodată să se simtă mereu singur. Să nu își găsească nicăieri liniștea, ci să cutreiere toate ținuturile în căutarea unui răspuns, dar nici măcar să nu existe unul."
Atacul asupra unui grup de vânători aduce pe buzele tuturor un nume: Lalkahna - O bestie cu două capete ce se urăsc unul pe celălalt, căutând mereu să se devoreze reciproc. Oare și ea a fost aruncată pe aceste meleaguri de urgia care a adus nesfârșitul Declin Alb? Încă o enigmă pe care Mura este hotărâtă să o dezlege.
Plecarea lui Tuakki îi dă șansa Murei să pună întrebări și să primească răspunsuri, iar acestea o determină să plece și ea pe urmele mamei sale adoptive. Încrezătoare în forțele ei (mare prostie!), Mura se lasă aproape ucisă de urgia albă, dar Vogha o urmărește și îi salvează viața. Apariția surprinzătoare a Tallei, o "felină pe două picioare", o pune pe Mura în fața altei alegeri dificile din această călătorie. Oare o înșeală instinctul? Oare reprezintă Talla vreun pericol pentru misiunea ei de a o găsi pe Tuakki? Sau un ajutor de nădejde?
"Tuakki făcu ochii mari, însă nu părea că o ia în serios. Știa că nu ar fi îndrăznit să plece, căci Mura spunea de multe ori lucruri de care uita în cele din urmă.
— Unde să pleci? se interesă, totuși, Tuakki.
— Unde văd cu ochii! își strânse fata și mai tare corpul cu mâinile încrucișate, încercând să se încălzeasă. Tu nu îmi spui nimic, iar ceilalți mă țin la distanță… din cauza ta!"
Sunt multe de spus despre această carte, dar vă promit că unele detalii vă vor surprinde, iar altele vă vor face să puneți la îndoială propria existență. Oare Mura, Tuakki, Vogha, Talla și ceilalți își vor atinge țelurile? Oare Declinul Alb va lăsa locul Verdelui Șters? Cine este Lalkahna? Care este menirea tinialitelor și ce se întâmplă cu ele? Vă invit să citiți și să descoperiți această lume fantastică și plină de mister și pericole ce pândesc la tot pasul.
Urletul Gheții poate fi găsit pe site-ul Editurii Petale Scrise alături de multe alte povești minunate.
Lectură plăcută, dragilor!
Click pe link!
Comentarii